Cele mai bune cărți de citit

Plus alte milioane de cărți ce mai există

M-am interesat, și Google zice că există 129,864,880 de cărți publicate.

Este plin internetul de cărți, sunt magazinele pline de cărți - nu numai librăriile și bibliotecile - și, uneori, din păcate, și ghenele de gunoi. 🙁

Au devenit un deranj pentru dinamicitatea care ne caracterizează, obiecte generatoare de praf și ocupatoare de (prea) mult loc în casele noastre. Noroc că există și Kindle, device în care poți stoca mii de cărți și pe care, dupa ce le citești, dacă dorești, le poți șterge.

Dar cine șterge cărți? Cine le aruncă?

Eu am șters cărți din Kindle, dar cărți fizice nu am aruncat vreodată, ci le-am donat. 

Am să dedic în blogul meu câteva articole acestor minunate obiecte - cărțile, ce ne fac viața mai frumoasă.

S-au făcut filme excepționale după unele dintre ele (precum "Să ucizi o pasăre cântătoare" sau "Nașul"), unii și-au inspirat viețile și și-au justificat unele acțiuni doar pentru că au citit în cărți, alții s-au auto motivat, alții au făcut bani sau știu mai bine cu banii și așa mai departe. 

Am încetat să mai fac recomandări imperative de cărți “Trebuie să citești cartea cutare, ți se potrivește, o să-ți placă”, când am văzut că nimeni nu citește oricum la recomandările mele. Ale mele sau alte altora.

Oamenii citesc când vor ei sau când sunt pregătiți. Și bine fac!

M-am apucat însă să postez câte o poză cu cartea pe care o citesc de fiecare dată, cu câteva cuvinte - uneori o mica recenzie, alteori două rânduri. 

Alteori mai și scriu câte un articol-recenzie, cum este și recenzia cărții "Viața ca un râu", de Shelley Read.

Dar am vrut neapărat să adun aici o listă cu câteva dintre cele mai bune cărți ce merită citite în viața asta. Există acum pe blog și-un mic articol cu cele mai citite cărți din lume, daca ești curios să vezi lista.

Lista este poate și pentru mine, pentru mai târziu, și pentru oricine caută cu gândul că "ce mai citesc și eu"?

Oamenii sunt mai deschiși la sugestii, atunci când chiar au nevoie. Și, în definitiv, cine sunt eu să recomand cărți cuiva, dacă nu mi-a cerut?

Dar pe blogul meu fac ce vreau. Astă este farmecul acestui jurnal deschis. 

Încep cu ultima citită, căci ordinea oricum nu prea contează. 

Cartea mea de debut – De la Sărăcie la Extaz

Îndrăznesc, măcar aici, pe blogul personal, să îmi adaug cartea de debut în fruntea listei: De la Sărăcie la Extaz. Este mai mult decât o simplă carte pentru mine – este o colecție de povești care surprind realitatea, așa cum am trăit-o și cum o port cu mine.

Despre ce este „De la sărăcie la extaz” și de ce acest titlu?

Cartea mea se încadrează în zona nonficțiunii creative – nu îndrăznesc să-i spun autobiografie, ar fi mult prea pretențios. Nu are un fir cronologic clar și nici o structură rigidă, așa cum găsești în poveștile despre „viețile altora”. Este mai degrabă o colecție de povestiri – unele scurte, altele mai generoase – scrise așa cum sunt eu: sinceră, fără ornamente inutile și fără dorința de a impresiona.

Am vrut să prind viața așa cum a fost ea, în Lehliu Gară, un orășel mic din mijlocul Bărăganului. O viață pe care am trăit-o, o viață pe care o țin minte – cu toate detaliile ei, uneori crude, alteori surprinzător de frumoase.

Cartea începe prin ochii unui copil, trece prin perspectiva unui adolescent și ajunge la reflecțiile unui adult. Capitolele sunt o călătorie printr-o realitate adesea ascunsă sau trecută cu vederea – fie din rușine, fie dintr-o simplă nepăsare. În paginile acestei cărți găsești umor și autoironie – pentru că asta sunt eu: directă, fără ocolișuri. Mai târziu, poveștile se mută pe alte meleaguri, dar nu se împodobesc cu pretenții de superioritate. N-am devenit un „globetrotter” literar. Am rămas cu picioarele bine fixate pe pământ, chiar dacă fundalul s-a schimbat.

Cât despre titlu, a venit aproape pe ultima sută de metri – nu a fost nici gândit, nici programat. Este o dualitate care mi s-a părut potrivită. Sărăcia este reală, o cunosc prea bine – e acea amprentă care rămâne cu tine, indiferent de ce urmează. Extazul, în schimb, nu e despre bogăție materială. E despre evadare, despre ruperea din cerc, despre ce descoperi în procesul care te transformă.

Dacă mă întrebi, extazul este simplul fapt că am reușit să pun toate astea în cuvinte și să devin ceea ce sunt acum. Un fel de aur ieșit din tăciuni – așa cum sugerează și coperta.

Iată 20 și ceva dintre cele mai bune cărți pe care le recomand oricând, oriunde, de citit, de avut în casă, de recomandat și altora: 

13. Lorelei - Ionel Teodoreanu

Romanul Lorelei descrie romantismul și tristețea (merg mână în mână acestea două) într-un parfum copleșitor…de iubire. Acțiunea se întâmplă undeva în anii 20-30, cu detaliile vremurilor de atunci, comportamentele ce reflectă timiditatea și reticența îndrăgostiților. 

Mi-e un pic greu să aduc în prezent cu exactitate acțiunea cărții, căci am citit-o undeva la 16 sau 17 ani. M-a cucerit, asta îmi amintesc clar. Înțeleg că această carte este mult iubită de femei, dar nu aș exclude-o din preferințele bărbaților. 

Iubirea, sentimentele, scrisorile de dragoste, precum și expunerea acestora nu sunt doar ale femeilor. 

Îndrăgostește-te și tu de romanul Lorelei, al lui Ionel Teodoreanu!

14. N-a dansat decât o vară - Per Olof Ekström (se. Hon dansade en sommar)

Mă uit pe Goodreads și nu înțeleg de ce cartea are doar 3.73 din 5!

Este absolut minunată și deosebită. 

Bine, hai că sunt sinceră și spun că este și deosebit de tristă. Sunt mare iubitoare de dramă, așadar cartea mi-a fost pe plac. 

Si aceasta a fost citit demult, demult, cu câteva firimituri de amintiri rămase, cât să scriu aceste rânduri. 

Acțiunea se petrece în Suedia postbelică. O poveste de dragoste împiedicată sau interzisă, mai bine zis, de diferențe sociale și generaționale. Se sfârșește tragic, cu suferință și durere, dar păstrează un iz naiv și dulce al unei iubiri…ei bine, neîmplinite. 

Romanul are și ecranizare încă din anul 1951, cu o notă de 6.8 pe IMDB. În 1952 obține trofeul Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin.

15. Nuntă în cer - Mircea Eliade

De mult iubitul nostru Eliade a auzit o lume întreagă. Cine nu l-a citit pe Eliade?

Am citit Nuntă în cer destul de târziu în viață, “bătrâna fiind”. Am auzit expresia asta și mi-a plăcut, întrucât nu exprimă chiar vârsta biologică, ci doar întârzierea în a face ceva ce trebuia făcut demult. 

Așadar, când zic bătrână, mă refer la 30 cu plus. Nu e târziu niciodată să citești, fiindcă au și cărțile vremea lor. 

Am citit-o după ce citisem cartea India a lui Eliade și mă așteptam la același fir narativ. Zici Eliade, zici India. 

N-am să îmi cer iertare vreodată că îmi plac dramele! Și acest roman prezintă drama în dragoste, axată însă pe un mit al iubirii. Un român al ideilor dragostei.

16. Eu, Robotul  - Isaac Asimov (en. I, Robot)

Îmi plac dramele și SF-ul (science fiction). Combinație echilibrată, aș zice. 

Asimov este un geniu, un vizionar și se numără printre scriitorii de cele mai bune cărți SF. Mi-e greu să vorbesc la trecut despre dânsul, căci acesta este “viu”, este prezent prin romanele scrise și lăsate pe acest pământ, pentru ca noi să le citim. 

Orice roman a lui Asimov începe molcom, plicticos chair, și ai fi tentat să lași din mână cartea și să și boscorodești un pic. 

Vei greși amarnic! 

Eu, Robotul este un român extrem de bun, bine scris și gândit, cu multe detalii tehnice.

Roboți și oameni laolaltă, conviețuiesc și se susțin, cu legi bine fixate. Deși există o luptă dintre acestea, deznodământul este întotdeauna echilibrul. 

Sperăm ca și în zilele noastre să existe acest echilibru dintre om și mașină, fără ca omul să fie mânat de ego. 

Citește orice este scris de Asimov, cu îndrăzneală și încredere!

17. Minciuni pe canapea - Irvin D. Yalom (en. Lying on the couch)

Și pe Yalom l-am descoperit târziu în viață. Minciuni pe canapea este și prima carte citită, carte ce mi-a deschis apoi apetitul pentru acest scriitor. Îl citești o dată pe Yalom și vrei mai mult și mai mult. 

Îl cauți frenetic pe Google, vezi câte a scris, vezi și câți ani are (91 de ani) și gata, ești sedus. Aceasta este povestea mea în descoperirea lui Yalom. 

Medicul psihiatru, Yalom, are acordul pacienților săi să povestească în multe dintre cărțile sale despre cazurile pe care le-a avut de-a lungul carierei. Firește că folosește alte nume, dar întâmplările sunt reale! 

Minciuni pe canapea prezintă mai multe tipologii de oameni, în căutarea faimei, a banilor, a puterii…. Toți caută, de fapt, iubirea. Oameni vulnerabili, firavi (deși se cred invincibili), își complică viața, ticluiesc răzbunări și alte nelegiuiri ce nu fac decât să-i pustiască. 

Ah, de-am ști cât suntem de neputincioși în fața vieții, am trăi-o mai prezenți și ancorați! 

Voiam să spun, totodată, că și traducătorii de la Editura Humanitas au făcut o treabă admirabilă cu cărțile lui Yalom. 

Recomand de citit si recitit!

18. Open - Andre Agassi

Știu că e nedrept să încep așa, dar Agassi e... soțul lui Steffi Graf. Asta zic când mă întreabă cineva „Cine e Agassi?”. Dar e mult mai mult de-atât.

Andre Agassi este, de fapt, unul dintre cei mai buni jucători de tenis din lume – locul 7 în istoria circuitului masculin și locul 12 în istoria tenisului (1965–2005). Open e autobiografia lui, scrisă cu ajutorul scriitorului JR Moehringer (pe care l-am descoperit cu ocazia asta și de care m-am îndrăgostit literar).

E genul de carte care te face să zici: „Și eu pot.” Și, într-un fel, chiar așa e. Dar doar dacă ești dispus să muncești. Cartea e o lecție clară despre echilibrul dintre talent și muncă. Agassi are un stil unic, a ieșit din tipare, dar n-a ajuns acolo întâmplător – ci prin antrenamente dure, prin eșecuri, prin perseverență.

Îmi plac autobiografiile pentru că mă inspiră. Am nevoie, uneori, să văd cum începe cineva. Cum nu se lasă. Cum reușește, chiar și când totul pare pierdut. Open e exact despre asta. O poveste reală, cu bune și rele, cu vulnerabilitate, dar și cu o victorie personală care inspiră până în miez.

19. The Tender Bar - JR Moehringer 

Menționat mai sus, Moehringer își scrie și el, la rându-i, memoriile, într-o carte ce are ca pilon principal barul din apropierea casei bunicilor. Casa bunicilor este și casa lui, împreuna cu mama sa, presați de o viață săracă și lipsa unui părinte - tatăl. 

The Tender Bar este un bildungsroman, cu pași sinuoși, fără siguranța zilei de mâine. Autorul scrie cu sinceritate și asumare viața de la copil la adult, cu picaje si succes, fără a scoate din context natura umană. 

Oamenii sunt slabi și greșesc, înșală și spun uneori vorbe dureroase. Să nu mai vorbim și de răul pe care și-l fac singuri. 

Romanul este extraordinar de bun, excepțional, bine scris, fluid, și te ține captiv și vrăjit. Este, în definitiv, o altă lecție importantă pentru noi, oamenii. Cartea The Tender Bar, a lui Moehringer face parte din cele mai bune cărți scrise în zilele noastre.

20. Călătoria către sine - Irvin D. Yalom (en. Becoming myself)

Yalom e deja de două ori în această listă și o să mai tot fie. Irvin D. Yalom scrie cele mai bune cărți citite. O zi ci eu, dar o zic si alții.

Călătoria către sine este o carte despre memoriile autorului. O carte ce te poate frustra, pe alocuri, întrucât prezintă o viață plină de studiu. 

Vorbesc în numele meu, bineînțeles, cu sindromul impostorului și senzația continuă a neîmplinirii intelectuale. 

Am zis la un moment dat că, dacă mă fac “mare”, voi vrea să fiu mare ca Yalom. Mai am niște ani de trăit, de citit, de călătorit și de scris cu duiumul. 

Frumoasă rău povestea de viață a lui Yalom, prezentată modest și simplu. 

Mi-a rămas în minte un citat de-ale dânsului, însă nu-l voi prezenta ad litteram. Spunea că, indiferent de cât de mult ar fi studiat și oricât de faimos ajunge la un moment dat, încă se simte “ca un nufăr dintr-o mlaștină”.

Acesta este sentimentul pregnant când provii dintr-o familie săracă, modestă, fără studii, și reușești să te ridici cu forțe proprii, dar cu reminiscențe de om ce nu provine dintr-o familie de intelectuali.

21. Deborah - Catalin Mihuleac

M-am trezit neștiutor de istorie târziu în viață. Mai mare rușinea! Dar cine să fi fost atent la orele de istorie, când mintea zburda oriunde dar nu la școală. Cum să contrabalanseze anii tinereții cu patosul și setea pentru știință? Singurul patos era direcționat în alte perspective. Cum era și normal, de altfel, la 15 - 16 ani.
Aflu mai târziu și că istoria învățată la școală a mușamalizat serios evenimente importante, marcante și dureroase. Hai bine, nu le-a mușamalizat, le-a stilizat întru nesensibilizarea mulțimii. M-am trezit apoi și mai neștiutoare!
Mi-au căzut în mână pe urmă romane fantastice, pe care le-am savurat cu nesaț și cu ochii mari mă afundam serios în lectură. Cu cât aflam mai mult, cu atât îmi dădeam seama cât de puțin știam.
I-a venit și vremea românului Deborah. După nume ai zice că este ceva fantezist, pretențios și mai are și o copertă cu o damă portocalie, focoasă și misterioasă.
În februarie citeam Deborah.
Alunecam ușor în scriitură, îmi plăceau umorul și sarcasmul - preferatele mele în viață, cu care erau îmbogățite evenimentele. Dar oare erau îmbogățite sau îmbrăcate frumos în mai puțină durere? Creau, ce-i drept, un spectacol la care mai că-ți doreai să participi.
Haide, ca nu e chiar așa de rău ce li se întâmpla personajelor!, că doar autorul plasează glume ici și colo.
Romanul Deborah este despre deportarea evreilor în lagărele din Transnistria, eveniment real din istoria lumii, dar povestit de autor la nivel artistic.
Familiile de evrei din Bucovina își iau bocceluțele, copiii, părinții și tot ce le era aproape de inimă și călătoresc cu trenul către sfârșit. Unii cu optimism, alții cu realism, cu teamă, dar și cu speranță. Cert este că toate emoțiile sunt reale, întrucât autorul și-a făcut documentarea temeinică, ca un adevărat profesionist al evenimentelor istorice, dar a ținut să le transpună în manieră mai puțin practicată când vorbim, ei bine, de un holocaust.
Deborah, un nucleu important al cărții, întâmpină evenimentele cu stoicism, alegând sacrificiul personal uneori, plasarea sinelui pe locuri secundare în detrimentul familiei.
Alege însă o cale la îndemâna oricărei femei conștiente de farmecul propriu. Nimic de judecat și nici de analizat și spus eu nu as fi făcut asta ca femeie, pentru că este nedrept pentru cineva care doar ține o carte în mână, tolănită pe-o canapea sau pe cel mai confortabil loc din casă, să emită asemenea judecăți.
Romanul Deborah este bun, este divergent și descrie ca niciun alt roman atrocitățile ce s-au răsfrânt de-a lungul istoriei asupra oamenilor.
Analiza cărții este scurtă, neconcentrată, deoarece orice cititor are luxul și libertatea să interpreteze cu propria minte și raționament fiecare carte pe care o citește.
De citit romanul Deborah!

22. Plânsul lui Nietzsche - Irvin D. Yalom

Yalom este prezent în multe dintre recenziile mele de cărți. Psihiatru și psihoterapeut, acesta a reușit să pună multe dintre ideile complexe ale psihoterapiei în cea mai practică formă a lor, accesibilă tuturor. Tuturor cititorilor, să ne înțelegem.

Deși simplu scrise (unele, nu toate), cărțile lui Irvin D. Yalom sunt apreciate pentru profunzimea lor intelectuală, dar și pentru modul în care mixează aspecte teoretice cu povestirile sale, din experiența atât de medic, cât și de soț, tată, prieten.

Plânsul lui Nietzsche nu este o carte tristă, cum ai fi tentat, poate, să crezi. Ba dimpotrivă. Destupă supape, detensionează și te face să nu te mai ridici din poziția de citit. Este o carte de beletristică, cu acțiuni ce nu s-au întâmplat, dar au fost atent "imaginate" și puse în contexte atât de reale de autor.

Sau poate că nu. Rămâne de văzut. Sau de citit.

Lista cărților ce merită citite este lungă, dacă nu chiar infinită, plină de genuri diferite - cărți de dragoste, cărți de război, cărți despre finanțe și educație financiară, cărți de copii chiar, cărți științifico-fantastice, cărți fantasy, autobiografii și multe, multe altele.

Nu închei aici, nu, lista nu se închide aici.

Voi încheia însă acest articol cu o satisfacție de om conștiincios, că am pus cap la cap această listă - cele mai bune cărți de citit într-o viață!

Să auzim de bine! 

Mă duc să încep acum cartea Maiei Morgenstern - Nu sunt eu.

Disclaimer! 

Doresc să te informez că articolul de față conține link-uri de afiliere. Dacă vei da click pe unul dintre acestea, nu te va costa nimic, stai fără griji, însă eu pot primi un comision dacă vei cumpăra produsul sau serviciul respectiv.