Cum devii bestseller? Cu talent, cititori sau bani?

Când am lansat cartea De la sărăcie la extaz, mama mi-a zis ironică: hai, doar nu vrei să devii bestseller acum?

Apăi de ce n-aș vrea? I-am zis senină. Ce poate sta în calea dorințelor mele?

Mama a râs. Am râs amândouă apoi.

Ce poate împiedica un autor să devină autor de bestseller, că despre asta vorbim aici?

Frica, limitele personale din cauza mediului în care ai crescut și nu vezi vreo reușită dincolo de el?

Sau, pur și simplu, că nu te-au cumpărat suficienți oameni.

Ce înseamnă bestseller?

Termenul bestseller provine din limba engleză și desemnează o carte care înregistrează vânzări foarte mari, de regulă într-o anumită perioadă sau într-un anumit clasament.

Nu înseamnă neapărat cea mai vândută carte din lume, ci una dintre cărțile cu cele mai bune rezultate comerciale pe o anumită piață.

Statutul de bestseller poate și nu poate fi controlat.

Dacă oamenilor le place cartea ta, o citesc și o recomandă la nesfârșit, ai toate șansele să devii autor de bestseller. Chiar și dacă nu ieși din casă, cartea ta este ieșită în lume și-și face de cap.

Iată că statutul de bestseller poate fi și „cumpărat”. La propriu.

Am dat de un articol în The Guardian, cu un titlu mare care zicea așa: Un scriitor și-a cumpărat propria carte pentru a urca în topul bestsellerurilor. Este corect?

Ei bine, nu-i.

O dată că ai încercat să fentezi un statut onorific de autor citit și a doua că ai avut nevoie să-ți cumperi singur locul în clasament.

Cum îți poate mângâia orgoliul această reușită?

Forma de recunoaștere este mult căutată și dorită de orice autor, oricât ar încerca să și-o mascheze. Te bucuri teribil să fii citit, oamenii să vorbească despre tine și cartea ta, să aibă acces la tine prin scriitura ta. 

Este sublim.

Nu vom exclude nici beneficiile financiare.

Cât trebuie să vinzi ca să devii bestseller?

Din nefericire, acest statut nu se aplică la „cât trebuie să fii de citit”, ci la cât de multe exemplare vinzi.

De citit, aș zice că te citesc mai mulți oameni decât cei care îți cumpără cartea, pentru că există cărți la bibliotecă și există prieteni care și le împrumută.

Am găsit așadar niște cifre orientative, nu condiții oficiale, așa că nu le lua chiar de bune.

Orientativ însă ajută.

• SUA: aproximativ 5.000-10.000 de exemplare vândute într-o săptămână reprezintă un reper orientativ pentru intrarea în clasamentul The New York Times Best Sellers. Nu există însă un prag oficial garantat.
• Marea Britanie: aproximativ 3.000-5.000 de exemplare într-o săptămână pot fi suficiente pentru anumite clasamente de bestselleruri, în funcție de categorie și concurență.
• Europa continentală: nu există un prag comun. Fiecare țară are propriile clasamente, iar numărul necesar diferă în funcție de piață, categorie și perioada analizată.
  

Înapoi la autorul din The Guardian, că n-a apărut totuși degeaba la ziar, și cazul lui este cât se poate de interesant.

Mark Dawson - autorul care și-a cumpărat drumul către bestseller

Dar a fost prins. Dacă scrie la știri, înseamnă că l-au prins.

De fapt, omul s-a dat singur de gol, povestind în propriul podcast cum a procedat.

În anul 2020, an pandemic, ca vai de noi, scriitorul britanic mai sus numit a ajuns pe locul opt în clasamentul The Sunday Times pentru thrillerul The Cleaner, publicat la editura independentă Welbeck.

Welbeck era o editură independentă britanică, înființată în 2019, cu un portofoliu care includea atât ficțiune, cât și nonficțiune. Deși mai mică decât marile grupuri editoriale, nu era chiar o editură obscură, lipsită de experiență sau de resurse. În 2022, a fost achiziționată de Hachette UK.

Prin urmare, intrarea romanului în topul bestsellerurilor The Sunday Times putea fi considerată o reușită importantă atât pentru autor, cât și pentru editură.

Dawson, cu ochii pe vânzări, ca orice autor cu sufletul la gură, a observat că romanul său ocupa locul 13 în topul intermediar, cu aproximativ 1.300 de exemplare vândute într-o săptămână.

Privind cu ochii mei de autor debutant, aș zice că nu-i chiar rău. Dar eu nu-s Mark Dawson și probabil că mama lui nu i-a zis să nu aibă pretenții la un asemenea statut.

Văzându-și potențiala faimă în pericol, a decis să cumpere 400 de exemplare din propria carte, pentru care a plătit 3.600 de lire sterline, contribuind astfel la creșterea vânzărilor înregistrate în clasament.
Explicația sa a fost că intenționa să revândă exemplarele cititorilor din Statele Unite, unde exista interes pentru roman.

Așadar, scriitorul a recunoscut.

Strategia a funcționat, iar romanul a intrat în top zece.

Ce au zis ceilalți scriitori?

Decizia lui Dawson a provocat controverse în comunitatea literară. Era de așteptat.

Scriitoarea Clare Mackintosh, autoare britanică premiată și deținătoare de titluri bestseller, a criticat faptul că autorul își sărbătorise public succesul fără să menționeze că achiziționase personal aproape un sfert dintre exemplarele care contribuiseră la poziția sa în clasament.

Dawson a susținut că nu făcuse decât să răspundă cererii unor cititori din străinătate. Totuși, în podcastul său, explicase că primise manifestări de interes, nu neapărat comenzi ferme.

Mark Dawson nu este singurul... din nefericire

În 2017, romanul pentru adolescenți Handbook for Mortals, scris de Lani Sarem, a fost eliminat de pe prima poziție a clasamentului The New York Times, după ce au fost identificate precomenzi neobișnuit de mari în anumite librării care raportau vânzările către publicație.

Autoarea a susținut că exemplarele fuseseră achiziționate pentru evenimente, dar cartea a fost ulterior scoasă din clasament.

Un alt exemplu îl reprezintă Triggered, cartea lui Donald Trump Jr., care a ajuns pe primul loc după ce Comitetul Național Republican a cumpărat exemplare în valoare de 94.800 de dolari, cu o săptămână înaintea lansării.

În acest caz, cartea nu a fost eliminată din clasament, însă The New York Times a marcat vânzările cu un simbol special, folosit pentru a semnala achizițiile în cantități mari.

Ce-ți aduce statutul de bestseller?

Faimă și bani.

Tot în articol găsim și un studiu din 2004, potrivit căruia includerea în clasamentul bestsellerurilor The New York Times putea determina:

• O creștere a vânzărilor de 57% pentru autorii debutanți.
• O creștere medie de 13% pentru ansamblul autorilor.
  

Cu alte cuvinte, statutul de bestseller nu este doar o distincție editorială, ci și un instrument comercial.

Au existat inclusiv companii specializate în strategii prin care autorii puteau achiziționa suficiente exemplare din propriile cărți pentru a influența clasamentele.

Este legal? Dar moral?

David Barnett, autorul articolului din The Guardian, ridică o întrebare importantă: dacă un autor nu încalcă regulamentul cumpărându-și propria carte, înseamnă că procedează corect?

Pe de o parte, clasamentele bestsellerurilor nu au fost niciodată complet independente de mecanismele comerciale.

Marile edituri investesc sume considerabile în publicitate, relații publice și poziționarea privilegiată a cărților în librării. Vizibilitatea editorială costă, iar succesul comercial nu depinde exclusiv de calitatea literară.

Privind din această perspectivă a marketingului și PR-ului, putem spune deci că Dawson a folosit propriile resurse financiare pentru a obține ce marile edituri fac deja, nu?

Pe de altă parte, posibilitatea de a cumpăra un loc într-un clasament ridică probleme de echitate.

La momentul publicării articolului, venitul anual median al scriitorilor britanici era estimat la mai puțin de 10.500 de lire sterline.

Dawson cheltuise peste o treime din această sumă pentru a-și crește șansele de a deveni bestseller.

Așadar, un asemenea sistem îi avantajează pe autorii care dispun deja de resurse financiare, în detrimentul celor care nu își permit astfel de strategii.

Să devii bestseller cu propriile forțe financiare nu-i neapărat ilegal, dar moral sigur nu este.

Autorii bestseller vând mai bine

Am pus la final această idee, deși cred că i-ar fi stat bine la început.

Am auzit deseori, și chiar și eu mă regăsesc în această ligă, că popularitatea unui autor vine și cu această etichetă: bestseller.

Scoți mai repede cardul din buzunar s-o cumperi, încurajat fiind de un simplu statut.

Când vezi cuvântul bestseller pe coperta unei cărți, presupui că mulți oameni au cumpărat-o și că, probabil, au avut motive întemeiate s-o facă. Nu mai cumperi doar o carte, ci și încrederea pe care alți cititori par să i-o fi acordat deja.

Statut care, iată, aflăm că poate fi cumpărat cu bani.

Așadar, să fii sau să nu fii bestseller? Și, mai ales, ce spune acest statut despre valoarea unei cărți și despre autorul ei?

La baza documentării acestui articol a stat materialul publicat de The Guardian, semnat de jurnalistul David Barnett, despre scriitorul Mark Dawson și controversa provocată de cumpărarea propriilor cărți pentru a urca în clasamentul bestsellerurilor. Opiniile, interpretările și ironiile îmi aparțin.