Valentine’s Day: Dragoste sfântă cu biciuire, de primăvară timpurie

Acest Sfânt Valentin, această zi a îndrăgostiților împrumutată, ne lovește în plin, ca o paletă roz pudrată, în mijlocul lui februarie. Pe unii ne șochează. Pe alții îi înfurie. Ne scoate din sărite pentru că nu ne aparține. Așa cum facem, de altfel, și cu Halloweenul.

Ne scandalizăm pe rețelele sociale, ne grăbim să aruncăm mesaje acide, să condamnăm această „zi nefastă” pentru românii care îndrăznesc să fie îndrăgostiți fix de Valentine’s Day.

În același timp, sunt și ceilalți. Iubăreții. Cei care iau ziua asta de braț, își dăruiesc dulcegării și își recită versuri lipicioase ca un baton de caramel.

Două tabere, același spectacol. Unii își strigă iubirea mai tare pe 14 februarie, alții o combat și țin steagul sus pentru Dragobete.

Dar, până la urmă, dragostea e dragoste. Fie că e de Valentine’s, de Dragobete sau de marți după-amiaza, într-un supermarket uitat de lume.

Așa că am săpat un pic în povestea acestei zile blamate, să văd de ce atâta ură se revarsă asupra ei în fiecare an. Și, mai ales, să întăresc un principiu simplu: don’t hate what you don’t understand (nu urî ceea ce nu înțelegi).

Și, în definitiv, dacă vrem să sărbătorim o zi a îndrăgostiților, de ce nu? Ce e așa rău în a celebra dragostea? Chiar și atunci când vine împrumutată, cu tot cu fundițe roșii și bomboane în formă de inimă.

Povestea Sfântului Valentin nu a început cu ciocolată și flori. A fost urâtă, sângeroasă, dezagreabilă. Dar, cumva, și-a schimbat fața și s-a îndulcit în timp. Până azi, când sărbătorim iubirea.

Sau o judecăm.

Roma Antică - Tradiții de primăvară cu ritualuri și sacrificii

Dacă scormonim prin trecut, ajungem la o concluzie destul de clară: Valentine’s Day își trage, cel puțin parțial, rădăcinile din Roma Antică.

Pe la mijlocul lunii februarie, romanii sărbătoreau Lupercalia – un festival păgân care marca venirea primăverii și care venea la pachet cu ritualuri de fertilitate. Nimic surprinzător până aici. Primăvara e despre renaștere, regenerare, transformare – deci și oamenii trebuiau pregătiți pe măsură.

Ce devine cu adevărat interesant e cum anume se făcea această „pregătire.”

În perioada 13-15 februarie, bărbații sacrificau o capră și un câine, apoi foloseau pieile animalelor ca să biciuiască femeile, într-un act care, culmea, trebuia să le asigure fertilitatea. O combinație bizară între violență și superstiție, dar, în fine, așa mergeau lucrurile pe atunci.

Tot în cadrul festivalului, avea loc și o loterie a iubirii: numele bărbaților și femeilor singure erau extrase la întâmplare, formând cupluri pentru perioada festivalului. Unele rămâneau împreună pe viață, altele se destrămau după câteva zile. Un fel de one-night stand cu binecuvântarea zeităților.

Martiriu, execuții și intervenția bisericii

Pe lângă acest haos organizat al Lupercaliei, Valentine’s Day mai are și o legătură sumbră cu execuțiile. În secolul al III-lea, împăratul Claudius al II-lea a ordonat uciderea a doi bărbați pe nume Valentin, chiar pe 14 februarie. Coincidență sau nu, Biserica Catolică a decis ulterior să-i onoreze ca martiri.

Deci, până acum, nimic romantic. Numai sânge, forțare și loterie.

La sfârșitul secolului al V-lea, Papa Gelasius I a interzis oficial Lupercalia. Unii istorici cred că el a fost cel care a transformat ziua într-una dedicată Sfântului Valentin, dar, ca în multe povești istorice, adevărul e vag și acoperit de straturi de interpretări.

Cert e că Valentine’s Day nu a fost considerată o sărbătoare a iubirii până în secolul al XIV-lea. Abia atunci a început să capete o aură mai blândă, mai dulce.

Ce mai spune istoria?

Scotocind mai departe, dau peste o explicație de pe Britannica, care confirmă din nou rolul bisericii și al romanilor în această poveste.

Deși până acum avem câteva piste clare despre originea zilei, sunt și alte teorii care merită analizate. Și, poate, și mai multe motive pentru care Valentine’s Day împarte lumea în două.

Sfântul Valentin – erou, preot, martir, salvator al bărbaților

Când te uiți prin arhivele istoriei, dai peste mai mulți martiri creștini numiți Valentin. Unul dintre ei – posibil cel care a dat numele sărbătorii – a fost un preot executat în jurul anului 270 d.Hr. de către împăratul Claudius al II-lea Gothicus.

Legenda spune că Valentin a lăsat în urmă o scrisoare adresată fiicei temnicerului său, semnată „De la Valentin”. După unele relatări, chiar ar fi vindecat-o de orbire. Sau poate că nu. Istoria e mereu un pic difuză când vine vorba de sfinți și miracole.

Un alt posibil protagonist este Sfântul Valentin de Terni, episcop și martir, despre care se crede că ar fi fost de fapt una și aceeași persoană cu Valentinul preot.

Dar cea mai interesantă poveste este aceea că Sfântul Valentin ar fi sfidat ordinul împăratului și ar fi oficiat căsătorii în secret, scăpând astfel bărbații de înrolarea în război. O formă timpurie de rezistență amoroasă, am putea spune.

Oricare ar fi fost adevărul, de aici vine asocierea sărbătorii cu dragostea.

De la ritual la poezie – Geoffrey Chaucer și păsările amorezate

Dacă romanii au adus sângele, iar biserica martiriul, abia în Evul Mediu Valentine’s Day a devenit ceva mai romantic. Și asta datorită păsărilor. Și lui Chaucer.

Geoffrey Chaucer, poet, funcționar și precursor al literaturii engleze, e responsabil, se pare, de legătura dintre această zi și iubirea romantică. Omul era cunoscut pentru umorul său acid și satira bine dozată, dar și pentru versurile care au schimbat percepția asupra iubirii.

În perioada medievală, exista o credință populară conform căreia păsările se împerechează la mijlocul lunii februarie – exact pe 14, fix de Ziua Îndrăgostiților.

În Slovenia, de exemplu, ziua era considerată prima zi de primăvară, când plantele încep să crească și păsările își aleg perechea. O coincidență? Nu chiar.

Așa s-a ajuns ca Sfântul Valentin să fie asociat cu iubirea, mai ales că biserica avea obiceiul să lege tradițiile populare de câte un sfânt – mai ușor de reținut decât o simplă dată din calendar.

Chaucer și alți poeți ai vremii, precum John Gower și Charles, Ducele de Orleans, au început să scrie versuri despre iubire, amplificând și mai mult mitologia zilei.

În poemul său „Parlamentul păsărilor” (1381?), Chaucer descrie un ritual amuzant, în care păsările se adună sub copaci pentru a-și alege partenerul:

„Pentru că aceasta a fost în ziua Sfântului Valentin,
Când fiecare pasăre vine acolo, pereche să-și aleagă.”

În anii ‘80, profesorul Jack B. Oruch de la Universitatea din Kansas a emis teoria că Chaucer a fost cel care a transformat Valentine’s Day într-o sărbătoare romantică – fix așa cum o cunoaștem astăzi.

Așadar, din sacrificii și execuții, s-a ajuns la păsări amorezate și poezie. O tranziție cel puțin interesantă.

Valentine’s Day - sărbătoare americană împrumutată de la europeni

Valentine, în sensul său modern de mesaj de dragoste scris, a apărut probabil la mijlocul secolului al XVIII-lea, scris de mână pe hârtie și a devenit din ce în ce mai popular în secolul al XIX-lea. 

Cărți tipărite, decorate si elaborate, au apărut în Anglia în jurul anului 1840. 

Adesea, scrisoarea sau felicitarea era trimisă anonim (așa cum este descris în romanul lui Thomas Hardy Far from the Madding Crowd, 1874), adăugând un mister tachinant obiceiului, dar și oferind un oportunitate pentru farse rău intenționate și mesaje ofensatoare. 

Poate din acest motiv, în anii 1890, obiceiul de a trimite felicitări sau mesaje scrise aproape că dispare. 

Timp de vreo 50 de ani, Valentine’s Day a fost foarte rar menționat în Marea Britanie. Nu la fel se întâmplă însă în Statele Unite, unde urările de Valentine fuseseră introduse în 1847 și erau la fel de populare ca întotdeauna. 

Americanii nu își pierduseră acest obicei din a trimite dragoste prin biletele. 

După al Doilea Război Mondial, felicitările comerciale de Valentine au reapărut brusc în Marea Britanie, în număr masiv, fără îndoială inspirate de marketingul american. Și iata cum, influența americana este prezentă și aici, deși nu de la ei plecase. Aceștia nu au făcut decât să o țină “în viață”. 

După cum se poate vedea, obiceiurile de Valentine au o istorie bine documentată, care are vreo opt sute de ani. Din păcate, acest lucru nu este suficient pentru a satisface nemulțumirea oamenilor sau, mai degrabă, curiozitatea acestora. 

De aceea, în informațiile, legendele și micile povești găsite, se face referire la obiceiuri, întrucât sursele sunt mai multe si nu se știe cu exactitate proveniența. 

Valentine's Day - mesaje de ziua îndrăgostiților 

În zilele noastre, Valentine’s Day e un produs de marketing în toată regula. Miliarde sunt cheltuite anual pe flori, ciocolată, bijuterii, parfumuri și baloane în formă de inimă.

În Arabia Saudită, unde Valentine’s este ilegală, există o piață neagră pentru trandafiri roșii și ciocolată, iar în ultimii ani vânzările au crescut spectaculos. Interzis sau nu, dragostea vinde.

În Japonia, tradiția a luat o turnură diferită – și, aparent, tot dintr-o eroare de traducere. După ce sărbătoarea a fost importată din SUA după Al Doilea Război Mondial, femeile au început să ofere ciocolată bărbaților, inclusiv colegilor de muncă. Dar nu rămâneau fără răspuns – pe 14 martie, de „White Day”, bărbații trebuiau să întoarcă gestul, oferind ciocolată albă de valoare egală sau mai mare.

Indiferent de țară, Valentine’s Day nu mai e doar o sărbătoare a iubirii – e un fenomen economic.

Cupidon – cum a ajuns un copil înaripat simbolul iubirii?

Cupidon, acel copilaș rozaliu cu aripi, apare peste tot pe felicitările de Valentine’s. Dar de unde a venit?

În mitologia romană, Cupidon era fiul zeiței Venus, cunoscut pentru săgețile lui care făceau atât muritorii, cât și zeii să se îndrăgostească instantaneu. Când și cum a fost absorbit în Valentine’s Day nu e clar, dar era doar o chestiune de timp până când cineva să-l transforme într-o emblemă a iubirii comerciale.

Valentine’s Day – o sărbătoare religioasă? Nu chiar.

În 1969, Biserica Catolică a eliminat oficial Sfântul Valentin din calendarul creștin, pe motiv că se știa prea puțin despre el.

Cu toate astea, rămâne patronul iubirii, căsătoriilor, cuplurilor logodite... dar și al apicultorilor, epilepticilor și călătorilor. O combinație neașteptată, dar, hei, fiecare sfânt are portofoliul lui.

Azi, doar cei foarte evlavioși mai sărbătoresc Valentine’s în sens religios – și doar dacă nu pică fix de Miercurea Cenușii.

Adevăr, mit sau pură strategie de marketing?

După acest tur prin istorie, e clar că originea Valentine’s Day rămâne un amestec de fapte, legende și mult PR internațional. De-a lungul timpului, mai multe națiuni au încercat să își asume meritul pentru această sărbătoare, dar un lucru e sigur: nu vine de la americani. Doar că ei au știut cel mai bine cum s-o ambaleze, s-o vândă și s-o ducă mai departe.

Astăzi, Valentine’s Day este globală.

Chiar și Malta e plină de inimioare și declarații siropoase, iar cine vrea să o ignore o poate face liniștit – fără riscuri.

Și, în definitiv, de ce nu te-ai lăsa influențat de ceva care promovează iubirea, atenția și cuvintele frumoase?

Surse:

• www.walksofitaly.com
• www.npr.org
• www.countryliving.com
• Pinterest pentru imagini

Când e Ziua Îndrăgostiților?

• Valentine’s Day – 14 februarie
• Dragobete (versiunea românească) – 24 februarie