Regina Maria a României și Malta: Povestea mai puțin știută a copilăriei sale

Istoria nu se dezvăluie celor grăbiți, ci celor curioși, care caută poveștile ascunse printre rânduri. 

Adevărurile există. 

Rolul scriitorului nu e să le inventeze, ci să le dezgroape din praful istoriei, să le frământe bine și să le facă povești.

M-am înrolat deja în acest personaj, fără vreo etichetă așteptată, cu gâtul întins după validare.

Am sărit direct în subiect, deoarece titlul ajută foarte mult în înțelegerea poveștii ce urmează a fi scrisă în rândurile lungi ce se vor înșira. Dar care te vor inspira.
Lungi vor fi, căci Regina Maria a României merită din plin elogieri literare și aduceri-aminte cu preaslăvire.

Am admirat-o mereu. 

Dacă mă întreba cineva care este o femeie pe care o admir, primul gând era la Regina Maria, deși cunoșteam atât de puține despre ea. Atât de puține, dar destul de convingătoare pentru cât de rigidă este acceptabilitatea mea în materie de oameni.

Din căutări în căutări și citire în alte citiri, am ajuns să citesc un paragraf scurt, în care autorul scria despre Regina Maria și o parte din copilăria acesteia în MALTA.

Și-atunci m-am pus pe căutat și mai abitir, ca o apucată care a pierdut anii tinereții cu informații irelevante.

Și pentru că îmi place să cred că poveștile merită aerul lor de libertate, am să te scutesc de introduceri sterile, lungi cât o pistă de avioane.

Te invit să mergem de la coadă la cap - un traseu invers prin viața Reginei Maria, prin Malta, prin amintiri, prin povești.

Ramai cu cititul pana la final, însă, ca să fii deplin mulțumit de isprava ta literara de azi. 

Regina Maria despre Malta: „raiul copilăriei mele” 

Înainte să fie regină, înainte de războaie, intrigi și negocieri diplomatice, Maria a fost doar un copil curios, cu picioarele goale și ochii mari, care descoperea libertatea pe țărmurile însorite ale Maltei.

Nepoată a Reginei Victoria, Maria a crescut cu un pașaport plin înainte ca ideea de city break să fie inventată. Pentru familia regală britanică, călătoriile nu erau opționale, erau protocol. 

La finalul secolului XIX, membrii Casei Regale vizitau regulat teritoriile aflate sub influența Coroanei Britanice - ceea ce astăzi numim Commonwealth.

Iar dacă e să-l explic simplu:

Commonwealth-ul era o rețea de teritorii și națiuni unite de istoria comună sub Imperiul Britanic. Oficial, monarhia era un simbol. Neoficial, era piesa centrală din manualul de strategie globală. 

Pe vremea copilăriei Mariei, aceste călătorii nu erau despre dineuri fastuoase și discursuri lungi, ci despre a-i învăța pe viitorii regi și regine cum arată lumea pe care aveau s-o conducă.

Și, hai să fim sinceri, nimeni nu făcea „turism de influență” mai agresiv decât britanicii. Erau cei mai mari colecționari de insule, teritorii și resurse. Cucereau, cartografiau și, dacă mai rămânea timp, luau tot ce găseau frumos.

Malta era doar o piesă mică din puzzle - dar pentru Maria, avea să fie cea mai luminoasă.

Malta – locul unde „imperiul uita de etichetă”

Anul 1886. Micuța Missy, cum o alinta familia, avea 11 ani când viața i-a schimbat brusc decorul.

Tatăl ei, Prințul Alfred, Duce de Edinburgh, fusese numit comandant suprem al Flotei Mediteraneene - o poziție de prestigiu în Marina Regală Britanică.

Noua funcție venea la pachet cu o mutare: familia a părăsit ploaia londoneză și s-a stabilit în Palatul San Anton, reședința oficială a guvernatorului britanic din Malta.

Pentru Maria, insula a fost un șoc de lumină, miresme și culoare.

Departe de rigiditatea Curții Britanice, Malta era un teren de joacă sălbatic: grădini vaste, legende mediteraneene, miros de portocale și zgomotul mării care o chema zilnic.

În memoriile sale, avea să scrie despre acei ani ca fiind „raiul copilăriei mele” - și e ușor de înțeles de ce.

Dar Malta i-a oferit mai mult decât libertate

Fără să știe, Missy învăța aici lecția subtilă a politicii imperiale. 

Mutarea la San Anton nu era despre plajă și soare, ci despre vizibilitate strategică: familia făcea parte dintr-un mecanism mult mai mare, în care Imperiul Britanic avea grijă ca steagul să fie fluturat exact unde conta.

Pentru Maria, însă, toate astea erau zgomot de fundal.

Ea alerga prin grădini, visa povești și respira libertatea unui loc unde „imperiul părea să uite de etichetă”.

Missy, Malta și finalul unui paradis scurt 

Missy a iubit Malta, dar paradisurile au, de obicei, termen de expirare.

În 1889, la doar 14 ani, copilăria i-a fost smulsă brusc din mâini: familia a fost nevoită să plece.

Un joc dinastic a schimbat totul. Tatăl ei, Prințul Alfred, devenise moștenitorul Ducatului de Saxa-Coburg și Gotha (Herzogtum Sachsen-Coburg und Gotha), iar lumina mediteraneană a fost înlocuită cu sobrietatea germană de la Coburg. De la portocali la protocol.

Dar povestea nu s-a încheiat acolo.

1924. Regina se întoarce.

Anii au trecut, iar Missy nu mai era fetița desculță din grădinile San Anton.

Se transformase în Regina Maria a României: mamă, simbol național, „Mama Răniților”, diplomat cu farmec letal și o legendă deja în construcție.

În 1924, într-un turneu european care a trecut prin Franța, Belgia, Elveția și Marea Britanie, Malta și-a primit copilul rătăcitor înapoi. Doar că, de data asta, insula nu mai era un teren de joacă.

Maria a găsit același soare arzător, aceleași ziduri albe și același parfum al grădinilor de la San Anton, dar cu alți ochi: ochii unei femei care purtase pe umeri greutatea unui regat și cicatricile unui destin pe care nu-l alesese.

Malta, lecția invizibilă

Pentru mulți, Malta era doar o destinație exotică bifată pe harta Imperiului Britanic. 

Pentru Missy, însă, insula era mai mult decât un decor mediteranean: era o piesă de șah pe tabla marilor monarhii europene.

La final de secol XIX, apartenența la Imperiu însemna mai mult decât un steag plantat pe o hartă: însemna putere, influență și dreptul de a sta la masa celor care decideau lumea.
Poate tocmai aici, între valurile Mediteranei și fastul imperial, s-a născut în Maria amestecul acela unic de mândrie și independență care avea să-i definească întreaga viață.

Malta i-a dăruit primele lecții despre lume, putere și libertate.

Și chiar dacă a părăsit insula, Malta n-a părăsit-o niciodată. A rămas pentru ea o poveste de dragoste - cu o insulă mică, dar uriașă în amintiri. 

Regina Maria, Malta și o poveste pe care n-au scris-o manualele 

Se întâmpla acum aproape un secol. 

Regina Maria a României, nepoata preferată a Reginei Victoria (și femeia care a redefinit ce înseamnă să fii regină), pășea din nou pe insula unde copilărise pentru scurt timp, la Palatul San Anton.

De data asta nu era fetița visătoare cu picioarele goale prin grădini, ci o regină care cucerise deja Europa - cu poveștile ei, cu frumusețea ei și, mai ales, cu ambiția ei.

În 1924, după ce România ieșise din Marele Război aproape ruptă în două, Maria nu stătea acasă să contemple trandafiri.

Sorsa imagine: Peter Seabourn Collection

Făcea turul Europei, își negocia influența, își scria legenda. Iar Malta, insula asta mică pierdută în Mediterană, a fost una dintre opririle ei. 

Venise pentru nouă zile să-și vadă fiul, pe Prințul Nicolae, ofițer în Marina Regală Britanică. Între timp, vizita grădinile de la Villa Frere și stătea la povești cu Comandantul Edward Price, cel care avea să-i dedice, câțiva ani mai târziu, o placă de marmură - un fel de Instagram story al anilor ’20, dar în piatră.

Acum, la Villa Frere, oamenii încearcă să păstreze vie amintirea acelor zile.

În grădină, lângă Royal Gazebo - care era să se prăbușească și a fost salvat în ultimul moment - s-a plantat în anul 2024 un stejar românesc. Un simbol simplu, dar puternic: rădăcini întinse între insula asta de piatră și țara noastră.

Regina Maria a avut multe fețe: copilă rebelă, regină a poveștilor, femeie care a sfidat protocolul și s-a scris singură în istorie.

Malta e doar o filă din povestea ei. Dar e una dintre cele mai frumoase.

Sursa imagine: Friends of Vila Frere

📜 Context istoric
Textul de mai sus, din imagine, este un articol publicat în presa malteză în ianuarie 1924, cu ocazia vizitei Reginei Maria a României în Malta. Articolul, redactat în stilul solemn al epocii, descrie sosirea reginei, scopul vizitei și legăturile ei cu insula, amintind totodată de copilăria petrecută la Palatul San Anton. Este un document de arhivă care reflectă nu doar protocolul diplomatic, ci și admirația profundă a maltezilor pentru familia regală britanică și, implicit, pentru Regina Maria.

Și traducerea în limba română: 

"M.S. REGINA ROMÂNIEI

Avem deosebita onoare de a ura bun venit în Malta Majestății Sale Regina României, care va sosi aici la ora 10 dimineața, la bordul navei regale Bryony, venită din Napoli, unde Majestatea Sa călătorise din București prin Veneția și Roma. Vizita este una privată, având ca scop întâlnirea cu fiul său, Alteța Sa Regală Prințul Nicolae, care este cadet în Marina Regală și servește pe cuirasatul Benbow, aflat acum în port.

Majestatea Sa va fi găzduită de comandantul-șef al Forțelor Navale, amiralul Sir Osmond Brock, și de Lady Brock, la Admiralty House, Valletta, și va rămâne printre noi timp de nouă zile, care, sperăm, îi vor fi plăcute și agreabile.

După cum am mai avut ocazia să menționăm, Regina Maria este strâns înrudită cu familia regală britanică. De fapt, ea este prințesă engleză, fiica regretatului Duce de Edinburgh, care a fost la un moment dat comandant-șef al stației navale din Mediterana. Numele său este încă privit cu cel mai înalt respect și considerație de către locuitorii mai vechi ai acestor insule, cărora regretatul Alteță Regală le-a arătat mereu cel mai viu interes practic și care, asemenea fiecărui membru al familiei regale, a fost extrem de popular în toate categoriile sociale. În consecință, Majestatea Sa Regina României nu ne vizitează ca o străină, ci ca cineva care ne cunoaște și a trăit printre noi, reînnoind doar legătura cu insula pe care a părăsit-o în copilărie, atunci când Ducele de Edinburgh a renunțat la comanda flotei din această regiune.

Chiar și înainte de aceasta, regretatul Alteță Regală a locuit în Malta împreună cu familia sa, ocupând Palatul San Antonio, unde o prințesă — sora Reginei Maria — s-a născut și a primit numele de Melita, după locul nașterii sale. Strada Princess Melita a fost numită astfel în onoarea acestui fericit eveniment. Prin urmare, oaspetele regal căruia avem astăzi onoarea să-i urăm bun venit a avut dintotdeauna cele mai fericite și strânse legături cu insula noastră, iar noi îndrăznim să sperăm că aceste legături vor fi și mai mult întărite prin vizita de acum.

Așa cum am menționat mai sus, Bryony, cu Regina Maria la bord, este așteptată să intre în Marele Port în jurul orei 10 dimineața, iar nava va fi escortată până în port de vasele Escadrilei a Treia de Crucişătoare Ușoare.

La scurt timp după sosirea navei, Majestatea Sa va urca la bordul cuirasatului Benbow, unde comandantul-șef îi va prezenta pe ofițerii superiori și pe căpitanii flotei mediteraneene.

Ulterior, Majestatea Sa va debarca la Vama din Valletta și se va deplasa cu automobilul la Admiralty House, pe Strada Mezzodi.

Se așteaptă ca Majestatea Sa Regina să participe la operă, la Teatrul Regal, marțea viitoare, pe 19 ale lunii curente, când vor fi prezentate Cavalleria Rusticana și Pagliacci; precum și la spectacolul Tilly of Bloomsbury, interpretat de Malta A.D.C., la Teatrul Manoel, joi, pe 21 ale lunii curente.

De asemenea, va avea loc un meci de polo luni și un Gymkhana miercuri, ambele la Marsa, la care se speră că Majestatea Sa va fi prezentă."

Curiozități despre Regina Maria a României

Regina Maria a României nu a fost doar „o figură regală” înțepenită în portrete și protocoale. 
Viața ei a fost mai degrabă un roman plin de intrigi, pasiuni și decizii curajoase.

Iată câteva lucruri pe care trebuie să le știm despre ea:

• A fost nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și verișoară primară cu Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Practic, avea „abonament” la cele mai importante familii regale ale Europei.
• A locuit o perioadă în Malta, pe vremea copilăriei, și s-a îndrăgostit de insulă. Atât de tare încât a revenit acolo și la maturitate, ca o vizită la o iubire veche.
• „Mama Răniților” - așa i-au spus soldații în Primul Război Mondial, pentru că a lucrat efectiv ca soră medicală în spitale, printre fronturi și răniți, nu doar la televizor… care, a propos, încă nu exista.
• A fost o forță diplomatică - la Conferința de Pace de la Paris din 1919, a negociat direct pentru România, cucerindu-i pe francezi prin farmec, inteligență și un strop de șarm regal bine dozat.
• Inima ei a avut un destin separat - după moarte, a fost așezată într-un cufăr de aur la Balcic, apoi mutată la Bran, ca un fel de relicvă prețioasă care și-a continuat călătoria și după ce regina a părăsit scena.
• Supranumită „soacra Balcanilor”, pentru că și-a „împrăștiat” copiii prin toate marile case regale ale Europei, în căsătorii strategice ce au schimbat jocurile de putere din regiune.
• Regina Maria rămâne o figură fascinantă - amestec de grație, ambiție și un strop de rebeliune. Cu cât sapi mai mult în poveștile ei, cu atât găsești detalii care fac istoria mai vie… și, pe alocuri, mai picantă.

Regina Maria a României: Viața, iubirile și moștenirea unei regine atipice

Pe 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, în Kent, s-a născut Prințesa Marie Alexandra Victoria de Edinburgh.

Nici măcar cei mai ambițioși vizionari n-ar fi putut prezice că această prințesă britanică, nepoata celebrei Regine Victoria, avea să-și petreacă tinerețea între palate, războaie și intrigi, pentru ca, în final, să devină regina pe care un întreg popor avea s-o numească „Mama Răniților”.

Marie, alintată de familie „Missy”, era fiica Prințului Alfred, Duce de Edinburgh, și a Marii Ducese Maria Alexandrovna a Rusiei. 
Copilăria i-a fost împărțită între Anglia și reședința de la Eastwell Park, departe de agitația curții londoneze, loc preferat de mama sa în locul oficialului Clarence House.

Tatăl, ofițer în Marina Regală Britanică, era mai mult plecat, iar casa era plină de viață datorită celor patru copii: Marie, fratele ei Alfred și surorile Victoria Melita, Alexandra și Beatrice.

Primii pași spre destin

Povestea se complică în 1889, când familia s-a mutat la Coburg, după ce tatăl Mariei a devenit moștenitorul ducatului de Saxa-Coburg și Gotha.

Aceasta a însemnat un transfer brusc din mediul insular britanic într-o lume germană plină de reguli și tradiții, schimbare ce avea să-i ascută spiritul rebel, lucru care se va simți mai târziu, în România.

Căsătoria cu Ferdinand și începutul unei noi vieți

Până în 1892, frumusețea și farmecul lui Missy nu trecuseră neobservate.

Era curtată de mai mulți prinți europeni, însă destinul ei a fost decis la Londra, când Regele Carol I al României a cerut mâna ei pentru nepotul său, Prințul Ferdinand.

Pe 10 ianuarie 1893, Marie și Ferdinand s-au căsătorit la Castelul Sigmaringen, Germania. Câteva zile mai târziu, tânăra prințesă britanică pornea către un regat despre care știa prea puține: România.

Primirea poporului român a fost neașteptat de călduroasă, dar adaptarea la o cultură nouă, o limbă necunoscută și un soț cu un temperament extrem de diferit de al ei nu a fost deloc simplă.

Curând, Maria a devenit mamă

Primul copil, Prințul Carol, s-a născut în 1893, urmat de Principesa Elisabeta (1894), Principesa Maria (1900), Prințul Nicolae (1903), Principesa Ileana (1909) și Prințul Mircea (1913).

Viața la Palatul Cotroceni, în plin avânt al României moderne, era un amestec de presiune politică, obligații regale și dorință de libertate.

Iubiri, zvonuri și scandaluri

Marie a fost mereu o personalitate magnetică, lucru care, evident, a atras priviri și zvonuri.

În jurul anului 1897, l-a cunoscut pe locotenentul Gheorghe Cantacuzène, descendent al unei vechi familii boierești românești. Povestea lor de dragoste a devenit rapid un scandal, iar relația a fost întreruptă brusc când a ieșit la iveală.

Se zvonea chiar că Principesa Maria, fiica ei, ar fi fost copilul lui Cantacuzène și nu al lui Ferdinand - o speculație ce a alimentat cronici mondene ani la rând. 
În timp, regina a fost asociată și cu alte figuri influente, inclusiv cu Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei, cu politicianul britanic Waldorf Astor, cu Prințul Barbu Știrbey și chiar cu aventurierul canadian Joe Boyle.

Aici se conturează o imagine mai reală a reginei: o femeie prinsă între datorie și dorință, între viața publică și libertatea personală.

Mama Răniților și Primul Război Mondial

În 1913, România a intrat în Al Doilea Război Balcanic, iar Marie a lucrat în spitale, îngrijind răniți de pe ambele fronturi.

Acesta a fost doar începutul.

Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, rolul său a devenit crucial.

În timp ce Regele Carol I favoriza Germania, Consiliul de Coroană a decis neutralitatea. După moartea regelui, în 1914, Ferdinand a devenit rege, iar Marie, sprijinită de Ion I.C. Brătianu, l-a convins să intre de partea Antantei.

În acei ani, Regina Maria a devenit simbolul curajului. 
A lucrat neobosit în spitale, purtând uniformă de soră medicală, câștigând dragostea soldaților și a poporului. Presa internațională a numit-o „Mama Răniților” - o imagine de umanitate într-o lume sfâșiată de război.

Diplomația de la Paris și România Mare

După încheierea războiului, România a participat la Conferința de Pace de la Paris din 1919.

Delegatul oficial, Brătianu, a intrat rapid în conflict cu Georges Clemenceau, premierul Franței. Așa că România a jucat o carte neașteptată: a trimis-o pe Regina Maria.

Elegantă, carismatică și surprinzător de directă, regina a condus negocierile cu o abilitate diplomatică pe care nici diplomații de carieră nu o anticipaseră. 
Plecând din Paris, Marie a adus cu ea nu doar provizii pentru reconstrucție, ci și recunoașterea internațională a României Mari - un moment de apogeu pentru istoria noastră.

Vizite oficiale și recunoaștere internațională

În 1924, Maria și Ferdinand au întreprins un turneu diplomatic în Franța, Elveția, Belgia și Marea Britanie.

La Londra, Regele George al V-lea i-a primit cu o căldură care sublinia legăturile reginei cu familia regală britanică. Vizitele oficiale erau menite să marcheze ascensiunea României pe scena europeană după război, iar Regina Maria a devenit imaginea modernă a țării noastre.

Tot atunci, la Geneva, Maria și Ferdinand au devenit primii monarhi care au intrat în sediul Societății Națiunilor - precursorul ONU.

Conflicte de familie și drame dinastice

Pe cât era de iubită de popor, pe atât era de tensionată relația cu propriul fiu, Carol al II-lea.

Când acesta a renunțat la tron în 1926 pentru a trăi cu amanta sa, a urmat o criză dinastică. Ferdinand, deja grav bolnav de cancer intestinal, a murit în 1927, iar nepotul Mariei, Mihai I, a fost proclamat rege la doar șase ani.

Marie a refuzat să facă parte din Consiliul de Regență, gest ce a alimentat și mai mult conflictele cu Carol, care, revenit în țară în 1930, s-a autoproclamat rege, marginalizând-o pe mama sa.

Ultimii ani și moștenirea Reginei Maria

Vara lui 1937 a adus primele semne ale bolii.

În februarie 1938, regina a fost trimisă la un sanatoriu din Italia, dar dorința ei a fost să moară în România.

Pe 18 iulie 1938, Regina Maria a murit la Castelul Pelișor.

Trupul i-a fost înmormântat la Curtea de Argeș, dar inima - simbolic, poate mai importantă decât coroana - a fost depusă într-o casetă de aur la Stella Maris, la Balcic.

După pierderea Cadrilaterului, inima a fost mutată la Castelul Bran.

Chiar și sub regimul comunist, când imaginea sa era prezentată ca „agent al capitalismului englez” și când viața ei amoroasă era exagerată cu răutate, povestea Reginei Maria nu a putut fi ștearsă.

Caseta de argint în care a fost depusă inima Reginei. Sursa: CIMEC

Caseta mare realizată de Froment-Meurice. Sursa: CIMEC

Caseta în care a fost păstrată inima Reginei Maria este o piesă de tezaur, realizată de bijutierul parizian Froment-Meurice.

Confecționată din argint aurit și împodobită cu diamante, smaralde și rubine, cutia poartă inițiala „M” încrustată în diamante, precum și stema României alături de cea a Casei Regale Britanice, un omagiu dublu adus descendenței reginei din familia Reginei Victoria.

Astăzi, este amintită nu doar ca regină, ci ca o forță istorică: femeia care a redefinit imaginea României în lume.

Epilog

Poate că Malta are un magnetism discret, pe care manualele nu-l povestesc. Cel puțin nu atît de investite artistic. 
Nu doar Regina Maria și-a găsit aici raiul copilăriei, ci și Regina Elisabeta a II-a, câteva decenii mai târziu. Pe vremea când nu purta încă coroana, tânăra Elisabeta a locuit doi ani pe insulă, alături de Prințul Philip, pe atunci ofițer în Marina Regală.

Două destine regale, la generații distanță, legate de aceeași insulă mică pierdută în Mediterană.

Maria a descoperit aici libertatea copilăriei; Elisabeta, normalitatea unei vieți fără protocol, cu plimbări pe faleză și seri fără audiențe oficiale.

Poate că Malta are un talent unic: ia reginele din lumina reflectoarelor și le arată cum e să trăiască… aproape ca niște oameni obișnuiți.

San Anton încă mai are miros de iasomie, zidurile albe încă țin umbră, iar marea își mușcă stâncile la fel ca acum un secol.
Diferența e că poveștile de atunci s-au adunat unele peste altele, ca straturile de piatră ale insulei. 

Malta nu e doar o insula exotica - e un pod invizibil între destine regale, între Missy și Lilibet, între copilăria neîmblânzită și maturitatea plină de responsabilități.

Bibliografie & Resurse

Pentru realizarea acestui articol despre Regina Maria a României și legăturile ei cu Malta, au fost consultate surse istorice și lucrări biografice de referință:

• Regina Maria – The Story of My Life (1934–1935) - Autobiografia reginei, în care sunt descrise copilăria, perioada petrecută în Malta, implicarea în Primul Război Mondial și rolul diplomatic. Disponibilă online.
  Hannah Pakula – The Last Romantic: A Biography of Queen Marie of Romania (1984) – Cea mai completă biografie dedicată Reginei Maria.
• Diana Mandache – Later Chapters of My Life (2013) – Fragmente din jurnalele inedite ale reginei, cu detalii despre ultimii ani de viață.

Aceste surse au oferit informații despre copilăria reginei, călătoriile sale în Malta, rolul în diplomația europeană și contribuția ei la conturarea imaginii României pe scena internațională.