Efectul Pygmalion: Cum așteptările altora îți pot schimba viața (și cum să le folosești în favoarea ta)

Ce este Efectul Pygmalion?

Ți s-a întâmplat vreodată ca cineva să creadă mai mult în tine decât credeai tu?

Și, brusc, să te trezești făcând lucruri pe care nu le credeai posibile?

Asta nu e magie, e psihologie pură. Are chiar și un nume serios: Efectul Pygmalion.

Efectul Pygmalion, cunoscut și ca Efectul Rosenthal, este un fenomen psihologic prin care așteptările ridicate ale celor din jur influențează pozitiv performanța unei persoane. Pe scurt, atunci când cineva crede că poți reuși, șansele tale de succes cresc semnificativ.

Urmarea acestora este îmbunătățirea performanței - putem vorbi de elevi, învățatul unei noi deprinderi, dar și un nou serviciu.

Cred că vârsta nici nu este importantă, deși experimentul a fost făcut pe copii de clasa I-a și a II-a.

Simplu spus, Efectul Pygmalion sugerează că ne putem descurca mult mai bine atunci când se așteaptă mai mult de la noi.

Trebuie menționat însă că așteptările sunt pozitive și vin însoțite de încurajări realiste: am încredere în tine că o să reușești sau știu că poți!

Experimentul care a schimbat psihologia educațională

Primul efect l-a avut asupra unei clase de elevi, unde profesorul a aplicat această metodă, iar rezultatele au fost notabile. Ca urmare a rezultatelor practice, tehnica a fost preluată și aplicată în domeniul educației.

Fenomenul psihologic a fost confirmat prima dată în anul 1968.

Mai poartă denumirea și de Efectul Rosenthal, după omul de știința care a demonstrat efectele acestui experiment, într-o sală de clasă, pentru elevi cu vârste mici.

Elevilor li s-a dat un test IQ, fără însă a comunica nimănui rezultatele, nici măcar profesorilor. Nu trebuia să existe niciun fel de influență sau așteptări din partea acestora. Rezultatele testelor IQ făcute la început de an școlar urmau a fi comparate cu cele de sfârșit de an.

Din numărul de elevi testați, cercetătorii au ales la întâmplare elevi și le-au spus profesorilor că, de fapt, aceștia au avut rezultate remarcabile la test.

Nimic mai adevărat însă, căci rezultatele lor reale nu dădeau nicio indicație că ar fi excepționali intelectual.

De aici și scopul acestui experiment.

În decursul anului școlar, elevii “etichetați” ca fiind genii s-au comportat întocmai. Cercetătorii au ajuns la concluzia că, un profesor care se așteaptă la o performanță îmbunătățită de la elevii săi, va avea de fapt efectul scontat.

Testul IQ pe final de an a demonstrat teoria de la care pornise studiul.

Efectul Pygmalion în educație

Acest studiu vine în ajutorarea profesorilor și este foarte simplu de aplicat.

Este un instrument la îndemâna oricui, aș spune. Și scriu din prisma unui om cu experiență la clasă, chiar dacă numărul de elevi nu era mare - maximum 12.

Cel mai mult am lucrat unu la unu, așa cum cred, de altfel, că se poate învăța mai bine o limbă străină.

Nu necesită procedee sofisticate şi nici timp foarte mult. Îl poți aborda cu ușurință, întrucât nu solicită decât o atitudine pozitivă şi deschisă în fața elevilor sau în fața unui singur individ pe care trebuie să îl ajuți să învețe.

Printre aspectele importante ale învățării se numără şi încrederea pe care o ai în aceștia.

La baza studiului stă comunicarea non-verbală, micile gesturi care au efecte deosebite. Elevii au o capacitate dezvoltată în a înțelege și a percepe gesturile pe care le afișezi în mod constant. Aceștia sunt foarte receptivi și curioși, totodată.

Beneficiile sunt de ambele părți - dorința profesorului de a-i comunica clar și corect elevului, ce va stârni voința elevului de a învăța și a asimila.

Rezultatele sunt remarcabile, iar elevii se vor simți importanți şi susținuți.

Cum să aplici efectul în practică

Oferind încredere și suport elevilor, aceștia vor transmite același lucru.

Elevii găsesc în profesorul lor un sprijin intelectual pe o durată lungă de timp. Își doresc să asimileze cât mai repede și mai ușor informațiile care le sunt transmise pe căi didactice și nu mai simt greutatea învățării impuse.

Efectele acestui studiu se numără printre metodele alternative care suportă cu succes metodele clasice de predare-învățare.

Este pasul făcut către apropierea și cunoașterea elevilor, menit să-i motiveze.

Când te hotărăști să aplici Efectul Pygmalion și vrei să vezi rezultate, nu trebuie să faci minuni. Doar…

• Intră în clasă cu atitudine — nu te gândi la rolul de profesor ca la un interogatoriu, ci ca la o scenă. Energia ta e contagioasă.
• Zâmbește, dar nu mecanic. Un zâmbet fals se simte de la o poștă. Mai bine unul cald, autentic, chiar dacă e însoțit de o ridicare din sprânceană.
• Privește-i în ochi. Niciun „efect Pygmalion” nu funcționează cu ochii în PowerPoint. Oamenii citesc intenții înainte să asculte cuvinte.
• Mișcă-te printre ei. Nu fi statuie la catedră. Treci printre bănci, întreabă, provoacă, încurajează. Prezența ta spune mai multe decât tonul vocii.
• Fă din greșeli un exercițiu, nu un verdict. Când răspund greșit, nu le frânge elanul. Spune-le: „Hai să mai încercăm.” Sună simplu, dar în mintea lor contează enorm.
• Critică inteligent, laudă onest. „Feedback pozitiv” nu înseamnă să le spui că sunt geniali. Înseamnă să arăți unde au crescut și cum pot crește mai departe.
• Amestecă echipele. Lasă-i să lucreze cu oameni diferiți. Din mixul ăsta ies uneori scântei bune - învățare, nu ceartă.
• Dă-le cuvinte care construiesc, nu care zdrobesc. Câteva aprecieri reale pot ridica un copil.
• Folosește „noi” în loc de „voi”. Spune: „Putem face asta împreună.” Îi transformă din spectatori în participanți.
• Presară umor. Nu trebuie să fii stand-up comedian, dar o glumă neașteptată sparge ziduri mai repede decât o prelegere de 20 de minute.
• Conturate mai mult în senzații și mai puțin în cuvinte, îmbinate cu calitățile native ale fiecărui profesor, vei obține armonie, fluiditate și comunicare. 

Partea întunecată: Efectul Golem

Dacă există Efectul Pygmalion, există și opusul său: Efectul Golem.
Când cineva are așteptări scăzute de la tine, ajungi să performezi mai slab.

E o capcană psihologică: începi să te vezi prin ochii celorlalți.
Dacă auzi constant „nu poți, nu ești bun, nu ești suficient”, mintea ta începe să caute confirmarea acelor cuvinte.

De aceea, contează enorm cercul de oameni în care te învârți.

Alegi oameni care te trag în sus sau în jos.

Efectul Pygmalion și pentru oameni mari

De ce liderii buni mizează pe Efectul Pygmalion

Leadership-ul bun nu înseamnă să conduci oamenii cu un plan în mână și un ton de șef.
Înseamnă să setezi așteptări mari, să crezi în potențialul lor și să-i ajuți să creadă și ei. Asta face Efectul Pygmalion: transformă încrederea în combustibil pentru performanță.

Când un lider comunică „știu că poți”, echipa începe să funcționeze altfel. Așteptările devin direcție. Încrederea devine motivație. Iar rezultatele… de multe ori le depășesc pe toate.

Dacă vrei să aplici Efectul Pygmalion în leadership, iată câteva principii care funcționează atât în sălile de clasă, cât și în boardroom:

• Setează tonul din primul minut. Echipa ta citește energia ta înainte să-ți audă strategiile. Dacă intri ca la înmormântare, nu te mira că și rezultatele arată la fel.
• Zâmbește autentic. Nu forțat, nu corporatist. Oamenii simt falsul instant. Un zâmbet cald creează mai multă încredere decât un speech de 30 de slide-uri.
• Privește oamenii în ochi. Leadership-ul nu se face cu capul în Excel. Contactul vizual e primul pas spre respect.
• Coboară de pe piedestal. Mergi printre oameni, stai lângă ei, ascultă ce spun. Managerii statici conduc procese. Liderii mobili inspiră oameni.
• Transformă greșelile în combustibil, nu în sentințe. Când cineva eșuează, nu-l zdrobi. Spune-i: „Hai să vedem ce putem face mai bine.” Asta crește performanța, nu frica.
• Laudă inteligent, critică strategic. Recunoaște meritele reale și oferă feedback clar. Fără lingușeli, fără tăceri pasiv-agresive.
• Amestecă echipa. Pune oamenii să lucreze cu alți oameni decât preferă. Din diversitate ies idei mai bune decât din bula de confort.
• Folosește cuvinte care ridică, nu care strivesc. Când le spui că ai încredere în ei, începi să le crești încrederea în ei înșiși.
• Spune „noi”, nu „voi”. „Trebuie să facem asta împreună” sună ca leadership. „Voi trebuie să faceți asta” sună ca management prost.
• Presară umor. Un lider care poate râde, inclusiv de sine, dezarmează tensiuni, câștigă respect și creează echipe mai loiale.
• Evitarea dificultăților

Pentru ca această metodă să dea rezultate reale, trebuie să înțelegi nu doar beneficiile, ci și posibilele efecte negative.

Efectul Pygmalion nu este despre optimism naiv, ci despre setarea unor așteptări sănătoase, clare și realiste.

La fel ca în educație, și în leadership principiul e același: pentru a putea ghida pe cineva, trebuie mai întâi să-l înțelegi. Când știi ce pot oamenii, dar și unde au nevoie de sprijin, poți construi un mediu în care încrederea și performanța merg mână în mână.

Pe final...

Mi-a fost ușor să scriu acest articol în 2015, pentru că asta făceam în acel moment - predam.

Însă, căutând acum informații despre acest studiu, aflu că Efectul Pygmalion se întâmplă și se aplică tuturor.

Suntem, în definitiv, creaturi sociale și suntem influențați de așteptările altora. Dacă ai așteptări de la cineva să aibă succes, îl vei sprijini să îl obțină.

În mod similar, dacă simți că cineva are așteptări mari de la tine, vei munci mai mult pentru a le îndeplini. Și nu pentru a demonstra, ci pentru că așteptările celorlalți trezesc în tine ambiție și putere, motivație și energie poate, de care nici măcar tu nu știai.

Așteptările acționează ca o profeție, deoarece devin justificare pentru a munci mai mult.

Vei fi poate un părinte mai bun, un lider mai bun, un manager mai bun și chiar un prieten sau un partener mai bun pentru jumătatea ta.

Cred cu tărie în puterea cuvintelor bune și încurajatoare, cu energii constructive și binevoitoare, îndreptate către oameni de orice nivel, orice vârstă sau poziție socială.

Și, dacă nu am ceva bun de spus, am învățat să nu mai spun nimic și să-mi văd mai departe de treabă.

Poate că nu suntem sculptați în marmură, dar suntem influențați de dălțile celor din jur. Dacă vrei să fii Pygmalion, ridică așteptările.

Dacă nu… măcar nu le coborî.