Colinde de Crăciun

"Din an în an sosesc mereu
La geam cu Moș Crăciun;
E ger cumplit și drumu-i greu
Dar e-obicei străbun."

Însemnătatea acestor versuri nu va transcede peste ani decât poate niște emoții.

Dar nici acelea, dacă nu știi de unde vin exact și ce înseamnă, în esență, aceste versuri pe alocuri festive.

Sărbătoresc oare venirea Crăciunului? Sunt de bucurie?

Hai să vedem colinda întreagă atunci:

Din an în an

Din an în an sosesc mereu
La geam cu Moș Crăciun;
E ger cumplit și drumu-i greu
Dar e-obicei străbun.

Azi cu strămoșii cânt în cor
Colindul sfânt și bun,
Tot Moș era și-n vremea lor
Bătrânul Moș Crăciun.

E sărbătoare și e joc
În casa ta acum,
Dar sunt căsuțe fără foc
În seara de Crăciun.

Și-acum te las, fii sănătos
Și vesel de Crăciun,
Dar nu uita, când ești voios
Creștine, să fii bun.

Colindul cuprinde întreaga filosofie populară, întreaga manifestare a iernii românești, nu oricare. 

Colindele sunt motive de bucurie cântată

Și copiii, și adulții le fredonează în așteptarea a tot ce aduce cu sine Crăciunul.

E perioada în care chiar și cei fără ureche muzicală se trezesc cântând, pentru că sărbătoarea are propriile sale cântece, imposibil de ignorat.

Așa că n-am putut să nu scriu despre colindele de Crăciun - cele pe care le-am cântat și eu toată copilăria, la serbări, la colindat, la școală și acasă.

Cele mai frumoase colinde de Craciun

Am scitocit si-am gasit cinci colinde pe care le cântă des românii, de la cele tradiționale la cele mai cunoscute popular:

O, ce veste minunată

• Probabil cel mai cântat colind românesc, cu versuri simple, dar puternice, despre nașterea lui Iisus.
• Colindul este anonim, de origine populară, dar s-a răspândit în întreaga lume ortodoxă și greco-catolică, fiind cântat în mai multe variante regionale (unele au versuri suplimentare sau mici modificări de rimă).
• E un imn al bucuriei și al veștii Nașterii lui Hristos, cu un mesaj de pace și speranță care a rămas neschimbat de secole.
  

O, ce veste minunată

O, ce veste minunată,
 În Betleem ni s-arată,
 Astăzi s-a născut Cel făr’ de-nceput,
 Cum au spus prorocii.

Că la Betleem Maria,
 Săvârșind călătoria,
 Într-un mic sălaș, lângă-acel oraș,
 L-a născut pe Mesia.

Pe Fiul cel din vecie,
 Ce L-a trimis Tatăl mie,
 Să se nască și să crească,
 Să ne mântuiască.

Păstorii cum auziră,
 Spre locul sfânt au porniră,
 Unde s-a născut, Pruncul cel plăcut,
 Cu toții-L slăviră.

Îngerii din cer venira,
 La păstori și le vorbiră,
 Despre Pruncul sfânt, minunat și blând,
 Pe care-L slăviră.

Și de-atunci și până astăzi,
 Se aud cântări frumoase,
 Și colindătorii vestesc tuturor,
 Că s-a născut Domnul.

Domn, domn să-nălțăm

„Domn, Domn să-nălțăm” e una dintre cele mai vechi și mai autentice colinde românești, cu rădăcini adânci în tradiția satului de secol XVIII–XIX.

• E o colindă de ceată, adică din aceea care se cânta în grup, din poartă-n poartă, de către flăcăi, în noaptea de Ajun.
• Ritmul e simplu, aproape incantatoriu, iar refrenul „Domn, Domn să-nălțăm” vine dintr-o formulă arhaică de binecuvântare, un fel de „Slavă Domnului!” spus pe muzică.
• Partea interesantă e că versurile îmbină elemente păgâne și creștine:
  începutul („boierii la vânătoare”) vine dintr-un context laic, poate chiar din colindele boierești medievale, finalul (cu „veșmânt moale Domnului”) introduce discret semnificația religioasă - darul simbolic oferit Pruncului Iisus.

Sursă imagine: Mihail Nikoloff

Practic, colinda spune o poveste simplă, dar cu straturi adânci: o căutare, o ofrandă, o bucurie împărtășită.

Este una dintre piesele care arată cel mai bine cum românii au transformat ritualul într-o formă de poezie vie.

Domn, domn să-nălțăm

Am plecat să colindăm 

Domn, Domn să-nălțăm

Când boierii nu-s acasă

Domn, Domn să-nălțăm

C-au plecat la vânătoare Domn,

Domn să-nălțăm

Să vâneze căprioare

Domn, Domn să-nălțăm

Căprioare n-au vânat

Domn, Domn să-nălțăm

Ci-au vânat un iepuraș

Domn, Domn să-nălțăm

Să facă din pielea lui

Domn, Domn să-nălțăm

Veșmânt moale Domnului,

Domn, Domn să-nălțăm

Trei păstori se întâlniră

• Clasic melancolic, cu o linie melodică ușor de recunoscut și versuri care evocă bucuria nașterii.
• Colindul „Trei păstori se întâlniră” este unul dintre cele mai vechi și mai răspândite din folclorul nostru românesc, datând, cel mai probabil, din secolele XVIII–XIX.
• Are origine anonimă și un mesaj profund simbolic.

Trei păstori se întâlniră

Trei păstori se întâlniră [bis]
Raza soarelui
Floarea soarelui
Și așa se sfătuiră:

„Haideți fraților să mergem,
Floricele să culegem
Și să facem o cunună,
S-o'mpletim cu voie bună,

Să o ducem lui Hristos
Să ne fie cu folos
Nouă și la neamul nost,
De nașterea lui Hristos.”

Steaua sus răsare

• „Steaua sus răsare” e colindul care transformă cerul de iarnă într-o poveste. 
  Nu e doar despre o lumină pe boltă, ci despre o călăuză, pentru magi, dar și pentru oameni.
• Se cântă din prima zi de Crăciun până la Bobotează, când copiii pornesc „cu Steaua”, purtând în mâini o stea mare din carton colorat și lumânări aprinse. Intră în curți și vestesc miracolul: s-a născut Hristos.
• Versurile, vechi de peste două secole, au rămas aproape neschimbate. 
  Magii pornesc la drum, steaua le arată calea, iar darurile lor devin simbolul credinței și al speranței.

Sursă imagine: news-white.com

„Steaua sus răsare” nu e o simplă colindă - e o mică evanghelie cântată, în care frigul, întunericul și tăcerea se topesc în lumina unei stele care ne promite mântuire.

Steaua sus răsare

Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua strălucește
Magilor vestește (/ Și lumii vestește)

Că astăzi curata,
Prea nevinovata,
Fecioara Maria
Naște pe Mesia.

Magii cum zăriră
Steaua și porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază

La Dânsul intrară
Și se închinară,
Cu daruri vestite
Lui Hristos menite.

Și de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie,
Tuturor cu bucure
Și de mare veselie

Aseară pe-nserate

• Colind arhaic, cu influențe folclorice, transmis din generație în generație, mai ales în zonele rurale.
• „Aseară pe-nserate” e colindul care povestește, cu tandrețe și un aer de basm, drumul Fecioarei Maria spre Betleem, momentul care precede Nașterea lui Iisus.
• E un colind tradițional, anonim, născut din credința populară și transmis pe cale orală, mai ales în Ardeal, Bucovina și Maramureș.
• Culegerile vechi îl datează din secolul al XIX-lea, dar structura și motivele sunt mult mai vechi, probabil din repertoriul bizantin adaptat de satul românesc.

Aseară pe-nserate

Aseară pe-nserate,
 Fecioara Maria,
 În Betleem cetate,
 Călătorea cu Mihail și Gavril,
 În Betleem cetate,
 Călătorea cu Mihail și Gavril.

Și când în Betleem sosiră,
 Într-un sălaș poposiră,
 Unde pe fân s-a culcat pruncul sfânt,
 Pe brațele Mariei,
 În scutece de in,
 Pe brațele Mariei.

Jos în jos pe câmpie,
 Rămânea turmă pustie,
 Păstorii stăteau lângă foc și cântau,
 De pruncul cel sfânt,
 Pe care-L așteptau,
 De pruncul cel sfânt.

Și îngerii din cer veneau,
 Cu glasuri dulci cântau,
 Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu,
 Și pace pe pământ,
 Oamenilor de bună voire,
 Și pace pe pământ.

Sursă imagine: Thinkaboutsuchthings.com

Colindele nu se uită. Se așază undeva între inimă și memorie, ca o bandă sonoră a iernilor trecute.

Le cântăm fără să ne dăm seama că, odată cu ele, chemăm acasă tot ce am pierdut: vocea mamei, veselia din bucătărie, zăpada care nu se mai pune ca altădată.

Colindele se sting încet, dar nu și bucuria.

După „Steaua sus răsare” și „Trei păstori se întâlniră”, vine altă zarvă: clopoței, pocnete și „Aho, aho, copii și frați”.

Crăciunul lasă loc Anului Nou - și, cumva, între cele două sărbători și trei pahare de vin, ne mai regăsim pentru o clipă simpli, curați, cu glasul răgușit și sufletul un pic mai plin.

Sursă imagine de copertă: Pinterest