Crăciunul Fericit - de unde vine și de ce trebuie să fie fericit

Ce e musai să știi despre Crăciun, că poate nu știai:

1. Primii creștini urau aniversările.

Da, inclusiv pe ale lui Iisus.

Pentru ei, sărbătorirea zilei de naștere era o tradiție păgână.
Preferau să comemoreze moartea (martiriul) - ziua „adevăratei nașteri”, spirituale.
Ironia supremă: cea mai mare sărbătoare creștină din lume e azi fix o aniversare.

2. Moș Crăciun n-a fost mereu bătrân și dolofan.

Sfântul Nicolae era un episcop sobru, din Turcia actuală, fără sanie, fără reni și fără burtă.

Imaginea modernă a fost creată în America, iar uniforma roșie i-a fost fixată în mentalul colectiv de... reclamele Coca-Cola din anii ’30.
Un fel de influencer sponsorizat înainte să existe Instagram.

3. Brăduțul de Crăciun e o invenție germană.

Primele pomi împodobiți au apărut în secolul al XVI-lea, în Strasbourg.

La început erau decorați cu mere - simbolul păcatului originar.
Deci da, fiecare brad e practic un pom al cunoașterii rebranduit festiv.

4. În secolul XVII, Crăciunul a fost interzis în Anglia.

Puritanii au decis că sărbătoarea e prea veselă, prea păgână și prea puțin biblică.

Cei care erau prinși cântând colinde riscau amendă sau chiar închisoare.
Așa că oamenii au început să celebreze în secret - primele „petreceri ilegale” din istorie.

5. Primele felicitări de Crăciun au apărut din lene.

În 1843, un tip pe nume Henry Cole a inventat cardul de Crăciun pentru că era prea ocupat să scrie scrisori individuale.
A comandat 1.000 de exemplare cu mesajul „A Merry Christmas and a Happy New Year to You”.
Primul email în masă din istorie.

6. Renii lui Moș Crăciun sunt, de fapt,... reni feminini.

Masculii își pierd coarnele iarna. Femelele le păstrează.
Deci toate renii din sanie - inclusiv Rudolph, „cel cu nasul roșu” - sunt, cel mai probabil, doamne.

7. „Silent Night” a fost scris în panică.

În 1818, orga unei biserici din Austria s-a stricat chiar înainte de Crăciun.
Preotul a cerut unui prieten să compună rapid un cântec care să poată fi cântat cu chitară.
Așa a apărut „Stille Nacht” - colindul care a ajuns una dintre cele mai cântate piese din lume.

8. Japonezii sărbătoresc Crăciunul la KFC.

Da, fast-food-ul.
În anii ’70, o campanie publicitară „Kentucky for Christmas” a prins atât de bine încât azi, în Japonia, mesele de Crăciun se rezervă la KFC cu săptămâni înainte.
Amestec de globalizare și ironie culinară perfectă.

9. În Ucraina, bradul se împodobește cu păianjeni.

Se spune că o văduvă săracă nu avea bani pentru decorațiuni, dar dimineața a găsit bradul acoperit cu pânze de păianjen care străluceau în lumina soarelui.
De atunci, păianjenii aduc noroc.
Și uite-așa, o fobie a devenit tradiție.

10. Islandezii au 13 Moși Crăciuni.

Fiecare are personalitate și scop propriu: unul fură mâncare, altul lovește ușile, altul mănâncă lumânări.
Nu prea e deloc „Ho ho ho”. 

11. Primul film de Crăciun a fost făcut în 1898.

Se numește Santa Claus și a durat... 1 minut și 16 secunde.
Suficient cât să-l vedem pe Moș intrând pe horn și distribuind daruri.

12. România are un Crăciun cu ADN păgân.

Colindele, focurile, sacrificiile porcului, chiar și tăciunele din vatră - toate vin din obiceiuri precreștine.
Creștinismul doar le-a dat un nou ambalaj.
Un amestec tipic românesc între ritual, foame și credință.

Crăciunul: mit, marketing și un strop de lumină 

Din an în an sosește mereu negreșit pe data de 25 decembrie și ne bucurăm cu toții ca niște copii.

Indiferent de vârstă, Crăciunul aduce cu sine multă, multă frenezie, agitație pozitivă, sclipiri pe străzi, dar și-n priviri.
Vrem să cheltuim, să chefuim, să ne ghiftuim, să începem diete…
Scuze, asta cu dieta era după.

Vrem să mâncăm, să bem ce-i mai bun, fără să ne gândim la păcate.
Nimeni nu mai face păcate de niciun fel în preajma Crăciunului.
Dar, între noi fie vorba, nimeni nu știe exact ce sărbătorim.

Nașterea lui Iisus? Moșul care vine cu sacul plin? Sau marketingul care vine cu reducerile pline?
Adevărul e undeva între teologie, vin fiert și un strop de păgânism rebranduit.

Crăciunul e ca o ciorbă istorică: s-au aruncat în ea ritualuri romane, obiceiuri nordice, sfinți turci și reclame americane – și a ieșit ceva ce miroase a turtă dulce și nostalgie.

Pe hârtie si calendare, Crăciunul e o sărbătoare creștină care celebrează nașterea lui Iisus.
În realitate, e și o combinație de ritualuri păgâne, obiceiuri reinventate și o doză generoasă de consumerism bine ambalat în hârtie cu reni.

Termenul Christmas vine din englezescul „mass on Christ’s day”,  adică „liturghia din ziua lui Hristos”.

Dar înainte de toate, sărbătoarea avea un alt nume: Yule, o petrecere păgână dedicată solstițiului de iarnă, când oamenii celebrau întoarcerea soarelui și se îmbătau cu sens.

În alte limbi, numele e mai poetic: Navidad în spaniolă, Natale în italiană, Noël în franceză - toate venind din ideea de naștere.

Germanii i-au spus Weihnachten, adică „noaptea sfințită”.

Indiferent cum îi spui, Crăciunul a fost mereu o încercare a omului de a face lumină într-un anotimp care iti aduce si angoasa pe alocuri, si mai putina lumina…

De unde vine totuși data de 25 decembrie

Biblia nu menționează nimic despre ziua în care s-a născut Iisus.

Decembrie 25 a fost aleasă târziu, prin secolul III, probabil ca un fel de „versiune creștină” a unei sărbători romane numite Dies Solis Invicti Nati - ziua nașterii Soarelui Neînvins.

Romanii celebrau atunci faptul că soarele începe să crească din nou după solstițiu.
Creștinii au spus: perfect, și Hristos e tot o formă de lumină.
Și uite-așa, s-a făcut transferul. De la soare la Fiul.
De la mit la teologie.

Unii zic că data a fost calculată logic: dacă lumea a fost creată la echinocțiul de primăvară (25 martie), atunci nouă luni mai târziu ar trebui să fie nașterea. Matematic și simbolic.

Altfel spus: o combinație de astronomie, mistică și o doză sănătoasă de „merge și-așa”.

De la sărbătoare religioasă la festival de familie

Crăciunul n-a fost mereu ce e azi. 

În primele secole, creștinii nici nu voiau să audă de aniversări.
Pentru ei, ziua morții (martiriul) era cea care conta. Ziua în care treceai „dincolo”, nu cea în care te nășteai.
Abia prin secolul IX Crăciunul a început să aibă o liturghie proprie, dar tot nu era la nivelul Paștelui.
Modernitatea i-a dat strălucirea.

Secolul XIX a venit cu brazi, colinde și o industrie a cadourilor care l-ar face gelos și pe Amazon.

• Brăduțul, de exemplu, a apărut prin Germania, în jurul anului 1600, decorat la început cu mere (adică simbolul păcatului originar. Oleacă ironic, nu?).
• Candelele și lumânările s-au adăugat mai târziu, pentru că orice pom care nu riscă să ia foc nu e destul de festiv.
• Coroana de Advent și calendarele cu ferestrele care ascund bomboane au venit abia în secolul XIX.

Un soi de numărătoare inversă spre momentul când toți devenim puțin mai buni, mai blânzi și mai nervoși în același timp.

Și a apărut el - Moș Crăciun

Figura lui Moș Crăciun are rădăcini în Sfântul Nicolae, episcopul generos din secolul IV.

Dar în America s-a transformat în personajul roșu, jovial și marketabil care știm azi.
O combinație între poemul „Twas the Night Before Christmas”, reclamele Coca-Cola și o doză de mit nordic.

De ce ne tot dăm cadouri

Teologic, cadourile ar fi simbolul darului lui Dumnezeu către omenire: Iisus.

Dar practic, tradiția vine și de la cei Trei Magi, și de la nevoia omului modern de a justifica cumpărături masive sub pretextul iubirii.
Puritanii, evident, au interzis Crăciunul o vreme. Li s-a părut prea vesel, prea păgân, prea uman.
Exact de-asta s-a și răspândit atât de repede: pentru că nimic nu se propagă mai bine decât ceea ce e interzis și are vin fiert.

Cum se serbează Crăciunul prin alte colțuri ale lumii

Odată cu răspândirea creștinismului dincolo de Europa și America de Nord, Crăciunul a fost exportat și în zone unde religia nu era dominantă.

Rezultatul? O combinație de obiceiuri locale și influențe occidentale, cu tot felul de adaptări care ar face chiar și pe Moșul să ridice din sprânceană.

• În America Latină, sărbătoarea e un amestec de religie, carnaval și explozie de viață.
• În Mexic, zilele dinaintea Crăciunului sunt marcate de Las Posadas – o reconstituire a drumului Mariei și al lui Iosif în căutarea unui adăpost. Copiii sparg o piñata plină cu dulciuri și jucării, iar bucuria e mai autentică decât orice campanie TV.
• În Brazilia, Crăciunul vine vara, așa că oamenii petrec afară, cu picnicuri, artificii și procesiuni solemne la miezul nopții. Practic, un amestec între sărbătoare religioasă și festival tropical.
• În India, bradul e înlocuit adesea cu un pom de mango sau cu tulpini de bambus, decorate cu frunze verzi și stele din hârtie.

E o sărbătoare mai degrabă creștină decât culturală, dar chiar și așa, oamenii o transformă într-un pretext de lumină și culoare.

• Iar în Japonia, Crăciunul e pur și simplu… o poveste occidentală reinterpretată.
  Țară predominant budistă și shintoistă, Japonia celebrează mai ales partea seculară: brazi, lumini, colinde, Rudolph the Red-Nosed Reindeer și White Christmas.

Nicio legătură cu biserica - dar multă fascinație pentru magie și atmosferă.

În concluzie, Crăciunul s-a globalizat mai bine decât orice rețea socială.
Fie că-l serbăm cu cozonac, mango, KFC sau artificii pe plajă, ideea e aceeași: în fiecare decembrie, lumea întreagă își caută, în felul ei, un strop de lumină.

Cum se serbează Crăciunul în Bisericile Ortodoxe

Deși majoritatea bisericilor ortodoxe prăznuiesc Crăciunul pe 25 decembrie, lucrurile devin puțin mai complicate când intră în joc calendarele.

Cele care folosesc încă calendarul iulian (cel vechi) ajung, de fapt, să celebreze Crăciunul pe 7 ianuarie, conform calendarului gregorian (cel modern).
Da, e aceeași sărbătoare, doar cu două săptămâni decalaj.

• În Armenia, prima țară care a adoptat creștinismul ca religie oficială, Biserica Apostolică Armenească are propriul ritm: acolo, Crăciunul e pe 6 ianuarie, când se celebrează și Botezul Domnului.
• În Etiopia, unde creștinismul are rădăcini vechi de aproape 1.600 de ani, Crăciunul ortodox (numit Gena) e tot pe 7 ianuarie - o sărbătoare solemnă, dar plină de culoare și dansuri tradiționale.
• Bisericile din cadrul Patriarhiei Siriace a Antiohiei țin Crăciunul pe 25 decembrie, dar, interesant, la Biserica Nașterii din Betleem, sărbătoarea e marcată pe 6 ianuarie, împreună cu armenii.
• Iar Biserica Coptă din Alexandria (Egipt) urmează tot calendarul iulian: pentru ei, Crăciunul cade în ziua de 29 Khiak pe vechiul calendar copt, adică tot pe 7 ianuarie în cel actual.

Crăciunul azi

Acum e un amestec ciudat de credință, tradiție, nostalgie și comerț.

Unii se roagă, alții fac liste de cumpărături. Unii plâng, alții mănâncă în exces.

Dar dincolo de brad, de lumini și de stresul colectiv, Crăciunul rămâne o formă de umanitate reactivată.

Un moment în care, indiferent de ce credem, ne amintim că am fost cândva capabili de speranță.

Și totuși, oricât am învârti istoria, comerțul și legendele, Crăciunul rămâne o poveste despre lumină.

Poate nu despre o stea pe cer, ci despre una mică, în oameni.

Ne place să credem că ne schimbăm, că devenim mai buni, că anul ăsta „nu ne mai enervăm din nimic”.
Nu se întâmplă. Dar încercarea în sine e frumoasă.

Așa că, înainte să te lovești de febra cadourilor și de playlisturile care urlă Last Christmas, respiră.

Fă-ți un ceai, vin fiert, uită-te la beculețe, și amintește-ți că toată nebunia asta are un rost simplu: să nu uităm că, în mijlocul iernii, omul a inventat o scuză să aprindă multe luminițe. 

Întrebări frecvente despre Crăciun (pe bune)

Ce sărbătorim de Crăciun?
Nașterea lui Iisus - oficial.
Neoficial, o combinație între o sărbătoare religioasă, una păgână și o competiție globală de cine aprinde mai multe beculețe pe balcon.

Câte zile mai sunt până la Crăciun 2025?
Depinde când citești articolul. Crăciunul e, negreșit, pe 25 decembrie.

Când se face bradul de Crăciun?
Tradițional, în Ajun - pe 24 decembrie.
Modern, când dă primul vecin drumul la instalație. Unii încep de pe 1 decembrie, alții îl țin tot anul. 

Când se colindă de Crăciun?
În seara de Ajun, adică pe 24 decembrie.
Colindătorii adevărați vin pe întuneric și pleacă pe frig, nu cu Uberul.

Când se dă și se primesc cadourile de Crăciun?
Depinde de tradiție: în România, de obicei în seara de 24 sau dimineața de 25 decembrie.
Copiii se prefac că dorm, părinții... că Moșul există, și toată lumea e fericită.

Moș Crăciun există?
Da, câtă vreme oamenii mai cred în bucurie, în surprize și în gândul bun.
Poate nu are sanie și reni reali, dar trăiește în gesturile mici: în cadoul pregătit pe furiș, în mesajul trimis din inimă, în copilul din fiecare dintre noi care încă mai așteaptă ceva frumos.

Cine a fost Moș Crăciun?
Un episcop pe nume Nicolae, care trăia prin secolul IV, în zona Turciei de azi. Era generos și ajuta copiii săraci.
De acolo, povestea a evoluat până la bătrânul cu sania și renii zburători. 

De unde vine Moș Crăciun?
Legenda modernă îl plasează la Polul Nord.
Realist, vine din cultura americană a secolului XIX și dintr-o reclamă Coca-Cola.
Da, capitalismul are și el miracolele lui.

Pe ce dată vine Moș Crăciun?
În noaptea de 24 spre 25 decembrie, adică în Ajun.
N-are oră fixă, dar are GPS. Și preferă casele unde miroase a cozonac.

Când începe postul Crăciunului?
Pe 15 noiembrie și durează 40 de zile.
Teoretic e despre cumpătare și pregătire spirituală. 

Ce se gătește de Crăciun?
Depinde unde te afli și ce vrei să-ți faci ficatului.
În România: sarmale, piftie, friptură, cozonac, vin roșu.
În restul lumii: curcan, turtă dulce și tot ce miroase a scorțișoară și exces.

Ce nu se face în ziua de Crăciun?
Nu se spală, nu se ceartă, nu se muncește.
Se mănâncă, se bea și se promite că de la Anul Nou „ne apucăm serios de viață”.

Când se zice „Crăciun fericit”?
De obicei din Ajun până pe 26 decembrie.
Unii încep de pe 1 decembrie, alții uită complet. 

Când se strică bradul de Crăciun?
Simbolic, pe 6 ianuarie, de Bobotează.
Practic, când se usucă sau când n-ai chef să mai strângi globurile.

Ce poți face de Crăciun?
Orice te face să te simți om: să te vezi cu ai tăi, să dormi, să râzi, să nu lucrezi.
Și dacă nu simți spiritul Crăciunului, nu-i nimic. E doar decembrie, nu o datorie morală.