Istoria Halloween: de la ritualuri antice la dovlecii de Halloween de azi

Halloween-ul nu s-a născut în America, ci dintr-o frică veche, spusă de oameni în jurul focului.

Halloweenul, sărbătorit anual pe 31 octombrie, e pentru unii o paradă de costume, machiaje de Halloween, lumini portocalii și dovleci sculptați.

Pentru alții, e doar o scuză bună să se uite la filme de Halloween și să mănânce dulciuri fără remușcări.

Dar în spatele tuturor acestor „Happy Halloween!” și poze cu dovleci de Halloween stă o poveste veche de peste 2.000 de ani.

Una în care frica, moartea, credința și distracția s-au împletit într-un ritual care a supraviețuit timpului.

Originile timpurii ale Halloween-ului

În noaptea de 31 octombrie, granița dintre lumea celor vii și cea a morților dispare, iar spiritele umblă printre oameni, ca și cum ar fi venit în vizită fără să anunțe.

Istoricii încă se ceartă dacă Halloween-ul - sau mai academic spus, All Hallows’ Eve - s-a născut în secolul V î.Hr. sau ceva mai târziu, prin Evul Mediu.

Dar asupra unui lucru sunt toți de acord: sărbătoarea are rădăcini duble, păgâne și religioase, adică o combinație perfectă între frică și credință.

Totul a început cu Samhain - sărbătoarea celtică a recoltei, ținută la finalul toamnei în Irlanda, Anglia și Scoția. Era momentul în care pământul își închidea ciclul de viață și se pregătea pentru iarnă. Oamenii credeau că, în noaptea de 31 octombrie, granița dintre lumea celor vii și cea a morților dispare, iar spiritele umblă printre oameni, ca și cum ar fi venit în vizită fără să anunțe.

Pentru a se proteja, celticii aprindeau focuri uriașe, îmbrăcau costume din piei de animale și încercau să citească viitorul, pentru că atunci când moartea e aproape, toată lumea vrea să știe ce urmează.

În timp, Biserica Catolică a făcut ceea ce face mereu: a luat un ritual păgân și l-a rescris într-o versiune acceptabilă.

Astfel, 1 noiembrie a devenit Ziua Tuturor Sfinților (All Saints’ Day sau All Hallows), iar seara dinainte All Hallows’ Eve.

De acolo și până la Halloween, n-a mai fost decât o traducere culturală.

Romanii, creștinii și compromisul cultural

După cucerirea teritoriilor celtice, romanii au adăugat propriile sărbători peste Samhain:

Feralia, o zi dedicată celor morți.

Pomona, zeița fructelor și pomilor - simbolizată de… mărul. Da, de aici vine și tradiția de „apple bobbing”, jocul cu merele.

Când creștinismul a ajuns în Europa, Biserica a încercat să transforme festivalurile păgâne în sărbători religioase.

Așa a apărut Ziua Tuturor Sfinților (All Saints’ Day), pe 1 noiembrie, iar seara dinainte a devenit All Hallows’ Eve.

În timp, numele s-a scurtat: Halloween.

Halloween-ul în America: dovlecii și dulciurile

Tradiția a ajuns în America prin imigranții irlandezi și scoțieni din secolul XIX.

Acolo, oamenii au descoperit dovleacul - mare, portocaliu, ușor de sculptat - și așa s-a născut dovleacul de Halloween, sau jack-o’-lantern.

Pe la 1920, copiii americani mergeau din ușă în ușă cerând dulciuri, iar expresia “trick or treat” devenea simbolul noii Halloween-izări a lumii.

Apoi au apărut costumele de Halloween, de la fantome la personaje din filme, iar sărbătoarea s-a transformat într-un carnaval global.

Legenda lui Jack-o’-Lantern: de la napi la dovleci

Înainte ca dovleacul să devină simbolul universal al Halloween-ului, oamenii din Irlanda și Scoția scobeau... napi.

Da, napi.

Legenda spune că un tip pe nume Stingy Jack - un zgârcit notoriu, care l-a păcălit până și pe dracu’ - a fost condamnat să rătăcească veșnic pe pământ, ținând în mână un nap scobit în care ardea o lumânare.

De atunci, oamenii au început să scobească și ei napi și să-i pună la ferestre, ca să-l țină pe Jack și alte spirite departe de casele lor.

Când imigranții irlandezi au ajuns în America, au descoperit că napii sunt greu de găsit, dar dovlecii - ăia mari, portocalii, perfecți de pozat - erau peste tot.

Așa s-a născut dovleacul de Halloween pe care îl știm azi.

Practic, un upgrade vizual al napului de coșmar.

Halloween-ul modern: între machiaje, filme și dovleci fotogenici

Astăzi, Halloween-ul e o industrie de miliarde.

De la machiaje de Halloween care concurează filmele horror, până la poze cu dovleci de Halloween perfecte pentru Instagram, sărbătoarea a devenit un mix între creativitate și nostalgie.
Unii se costumează din plăcere, alții doar pentru content.

Unii decorează casele ca-ntr-un film de Tim Burton, alții preferă doar un pahar de vin și un Halloween movie bun.

Dar indiferent de tabără, toți participăm la aceeași poveste: un ritual vechi, reambalat în plastic și LED-uri.

Halloween în lume: frici diferite, sensuri comune

Deși e sărbătoare americanizată, Halloween-ul are rude prin toată lumea:

• În Mexic, există Día de los Muertos, o celebrare plină de culoare a morților.
• În România, încă ne mai ferim de „spirite” - dar mai degrabă sub forma facturilor.
• În Irlanda, festivalurile de Halloween încă se țin cu focuri și povești vechi, exact ca în vremurile lui Samhain.

Halloween 2025: aceleași spirite, alte costume

Anul 2025 aduce Halloween-ul pe vineri, 31 octombrie - deci un weekend plin de petreceri, costume de Halloween elaborate și mult prea multe „Happy Halloween!” pe rețelele sociale.

Dacă încă te întrebi când este Halloween-ul anul acesta sau ce este Halloween-ul de fapt, ei bine, e amestecul perfect dintre ritual, joacă și marketing.

Alege-ți un Halloween makeup creativ, sculptează un dovleac și amintește-ți: fiecare mască, oricât de înfricoșătoare, ascunde un om care doar vrea să se simtă viu.

Cum sărbătoresc românii Halloween

La noi, Halloween-ul a ajuns ca majoritatea importurilor occidentale: prin filme, reclame și rețele sociale.

Românii nu și-au vândut sufletul pe un dovleac, scobit cu plăcere.

Ceva între “ne batem joc de sărbători străine” și “dar e drăguț pentru copii”.

De la an la an, satele încă mai dau ochii peste cap, dar în orașe, Halloween-ul e o scuză perfectă pentru orice: copii care cer bomboane, adulți care își scot demonii la petreceri tematice, școli care pun costume în loc de uniforme și firme care postează “Happy Halloween!” pe LinkedIn, cu dovleci zâmbitori și text despre “work-life balance”.

Pe scurt, Halloween-ul în România e un carnaval urban.

Nu e despre spirite, e despre selfie-uri cu dinți de vampir și concursuri de dovleci pe Instagram.

Și poate că nici nu e rău.

Pentru o seară, oamenii își permit să fie altcineva, să râdă de frică și de moarte, în timp ce se dau cu rimel negru și beau vin roșu în pahare cu lilieci pe ele.

De ce încă se mai sărbătorește Halloween

Pentru că, dincolo de tot marketingul și plasticul fosforescent, Halloween-ul satisface o nevoie adâncă: nevoia de a râde de frică.

Oamenii au făcut asta dintotdeauna: au îmblânzit moartea prin povești, ritualuri, dansuri și măști.

Halloween-ul e doar varianta modernă a aceleiași povești vechi: ne prefacem că ne speriem, doar ca să ne simțim mai vii.

Apoi, mai e ceva: Halloween-ul oferă o libertate rară.

E singura zi din an în care poți să porți ce vrei, să fii cine vrei, fără să explici nimănui nimic.

O zi în care nu trebuie să fii “bine”. Poți fi fantomă, vrăjitoare, schelet - orice te sperie mai tare.

Și poate că de asta se mai sărbătorește: pentru că e o pauză.
O pauză de la seriozitate, de la muncă, de la viața “corectă”.
O zi în care chiar și adulții primesc bomboane, iar moartea, pentru câteva ore, e doar o glumă bună spusă la o petrecere.

Halloween și Sâmbăta Morților - aceeași frică spusă în două limbi diferite

Înainte ca Halloweenul să fie despre bomboane și scheleți din plastic, era o sărbătoare a graniței dintre lumi.

Celții o numeau Samhain - noaptea în care spiritele celor morți se întorc printre vii. Se aprindeau focuri, se lăsau ofrande și se purtau măști pentru a păcăli fantomele.

Sună cunoscut, nu?

În tradiția românească, Sâmbăta Morților (mai ales cea de toamnă) are aceeași esență: se aprind lumânări, se dau de pomană colaci și vin, se vorbește despre sufletele celor plecați cu o familiaritate liniștitoare, nu cu groază.

Românii n-au avut nevoie de dovleci scobiți, ei au avut lumina din cimitir.

O formă mai blândă, mai caldă, a aceleiași nevoi: să nu uităm că moartea e și ea parte din familie.

Halloween e spectacolul fricii. 

Sâmbăta Morților e ritualul împăcării.

Unul râde de moarte, celălalt o îmbrățișează.

Dar amândouă spun același lucru: că vrem să credem că dincolo de întuneric există o formă de lumină.

Un final fără sperieturi

De la ritualurile celtice la petrecerile tematice de azi, Halloween-ul a rămas o sărbătoare a transformării.

E despre lumina care străbate frica, despre comunitate, râs și povești.

Poate că nu toți credem în spirite, dar în seara de Halloween 2025, cu siguranță le vom invoca. Măcar pe cele ale copilăriei.

Și, dacă te uiți bine, nici nu e o sărbătoare chiar atât de străină.

Românii au avut dintotdeauna propriul Halloween: Sâmbăta Morților.

Doar că în loc de dovleci scobiți, aprindem lumânări. În loc de costume, purtăm tăcere.
Ne adunăm în jurul amintirii, nu al fricii. Dăm de pomană, nu bomboane.

Și, cumva, scopul e același: să ținem legătura cu lumea de dincolo, fără să ne pierdem în ea.

Poate că Halloween-ul și Sâmbăta Morților nu se exclud, ci se completează.

Unul râde de moarte, celălalt o înțelege.

Amândouă ne amintesc că, indiferent cât ne temem de întuneric, lumina tot noi o aprindem.