Poezii de primăvară

Dragă primăvară!

Îmi ești cea mai dragă dintre toate.

Tu pictezi cele mai frumoase tablouri care oglindesc viața și dezmorțirea ei.

Cele mai mărețe planuri și îndrăzneli se întâmplă primăvara. Precum pământul dezghețat, mugurii neînfricați, la fel și oamenii - au curaj, au elan mai ceva ca vântul pe care îl aduci.

Vânt cu căldură și cu miros plăcut, de la copacii vecinilor care au înflorit înaintea alor mei, căci sunt mai lângă casă, la adăpost.

Pământul din grădină se dezgheață, dar și cel de pe drumul către școală, cu hârtoape de noroi până la genunchi. Ne mai dai însă un îngheț dimineața, să nu ne ducem cu ghetele mânjite la școală.

La întoarcere e altă poveste, pentru că trimiți soarele degrabă peste tot ceea ce vei îngriji până târziu în mai. Mă murdăresc pe ghete de nu se mai văd, dar nu mă supăr niciodată.

Mă duc spre casă.

Vei îngriji, vei înflori, înmuguri și dezmorți până când iarna nu va mai avea putere. Și chiar de va mai abate câte-un vânt înghețat, nu mai are tărie și nici natura nu mai are chef de ea, de iarnă.

Primăvara nimeni nu mai crede că se întoarce iarna.

Ești cea mai înzorzonată și frumos decorată dintre toate.

Și toate aceste broboade ți le faci singură, cu răbdare și iubire pentru pământ și oameni. Dar mai ales pentru oameni.

Primăvara iubește oamenii cel mai mult, deși oamenii rostesc prea des "nu vine vara aia odată", uitând parcă de exuberanța verii și egocentrismul ei.

Primăvara, așa cum zice și Dickens, este vară la soare și iarnă la umbră. De aceea, precum gâzele și șopârlele căutam soarele ca niște năuci și ne arătăm fețele albe ca varul soarelui blând și îngăduitor.

Dar omul tot după vară tânjește….

Primăvara construiește și dăruiește cu toată generozitatea ei. Mână soarele către noi și-l roagă să fie cumsecade.

Roagă vara să nu se abată doar cu arșiță și soare dogoritor, ci și cu ploaie și seri răcoroase, să crească tot ceea ce primăvara a ajutat să iasă din pământ.

Fără dramă și fără regret, primăvara oferă din preaplinul ei de bunătate și stăruință, și ne amintește că orice lucru înghețat, hibernat și priponit în angoasă, blocat și timid, poate s-o ia din loc cu și mai mult avânt.

Ferice de noi, c-avem primăvară!

Îți las, cititorule de poezii și articole, o poezie scrisă de mine pentru vestitorul fragil al primăverii - ghiocelul.

Ghiocel curajos

Iac-am ieșit!
C-am vrut să văd cum e afară
Și dacă nu cumva…
E rost de primăvară.

Și m-am lovit de gheață,
De pământul tare, ca o scoarță,
Dar am împins vânjos
De jos în sus, prea curajos…

În jur e alb, dar e și soare.
Și scot capul și mai tare,
Că lasă, că știu eu ce face primăvara:
Topește tot din zori și până seara.

Și iată, c-am ieșit cu totul.
Și-aud o voce din pământ, strigând la mine parcă:
„Iar a ieșit, netotul!”

E miez de iarnă, tu nu vezi?
E frig, e ger, încă zăpezi.
Ai să îngheți precum un pai,
Ai să te rupi, că nu e mai.
E februarie, ori gerar,
Iar ai uitat, ca un zevzec,
Să te uiți în calendar?

Zambila își potolește tonu'
Și-așteaptă liniștită,
Cuminte și spășită,
Să iasă și ea
Când o da Domnu’.

Cât despre el,
Un ghiocel.
Verde crud și firfiríu,
Va sta în ger, va sta în vânt, va sta în așteptare,
Iar data viitoare,
Primăverii adevărate,
Îi va da ascultare.

 

Cele mai frumoase poezii de primăvară

Căutările noastre, atât pe internet, cât și în afara acestuia, conțin deseori „cele mai frumoase”, „cele mai populare”, „cele mai citite”, de parcă nu am avea timp de oferit și poeziilor mai puțin cunoscute, mai puțin citite sau mai puțin populare.

Poeziile de primăvară nu fac excepție.

Școala a fost primul nostru contact cu „cele mai frumoase poezii”, indiferent de anotimp sau temă. Acolo ne-am bucurat de poeziile scrise de Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri și George Topîrceanu.

Acești trei muschetari ai artei scrise ne-au fost călăuze literare și ne-au „forțat” să memorăm, să repetăm, să rostim cu intonație poeziile mult cunoscute.

Să fii poet nu-i de colea, chiar dacă inteligența artificială se mai erijează, din când în când, în dovada că e ușor să compui și să scoți versuri la minut.

AI n-ar putea scoate versuri dacă nu ar avea de unde să copieze, să se inspire și să genereze, cumva, aceleași structuri. Și forțăm aici verbul „a se inspira”, pentru că îi lipsește cu desăvârșire această capacitate. Este doar un motor care funcționează cu energie, nu cu inspirație, frustrare, nopți nedormite și sudoare.

Așadar, cele mai frumoase poezii tot de oameni vor fi scrise - nu la minut, ci la sentiment.

E destulă „aglomerare” de nimicuri produse pe bandă rulantă, iar poezia n-ar trebui să fie una dintre ele.

Cea mai frumoasă poezie de primăvară este, poate, una nou descoperită și este scrisă, surprinzător, de Caragiale.

Primăvara, de Ion Luca Caragiale 

Când plouă lin în primăvară, 
Toți zic: “Să dea Domnul, să dea!” 
Și de te culci pe prisp-afară, 
Mai vezi pe cer și câte-o stea … 

E cald, și ploaia răcoroasă 
Ozon în aerul curat 
În urmă-i lasă; drăgăstoasă 
Natură toată-i un pupat. 

Se pupă corbi, de bucurie 
Că au scăpat de iarnă grea; 
Se pup brabeti cu gălăgie, 
Și iată și o rândunea… 

Și-o barza … calcă cu măsură 
Cu pasul grav, explorator, 
Se plimbă chiar prin bătătură 
Cu aerul nepăsător. 

Când plouă toate germinează; 
Pământul liber de zăpezi, 
Spălat de ploi, se decorează 
Cu mii de mii de muguri verzi … 

În țarini grâul încolțește, 
În dealuri via o dezgrop; 
De ploaie tot se-nveseleste, 
Pe orice frunză e un strop. 

Și soarele o caldă rază 
Trimite pe furiș prin nori; 
Iar flori și păsări că să-l vază 
Se-naltă, zboară către zori.

Poezii de primăvară de Mihai Eminescu

Şi era ploaie cu senin

Senin cu ploaie,

Salcâmii ramurile-nclin

Şi le îndoaie.

 

 Acuma toţi ei înfloresc

De primăvară

Ş-un dulce miros răspândesc

 În dalba sară.

 

 Un mândru soare scânteind

Pe bolta-albastră

 El bate ploaia şiroind

Pe-a ta fereastră.

 

Şi-n haină albă tu apari

Cu pasuri line

Şi numai ochii tăi cei mari

Privesc la mine.

 

Atât de dulce şi de plin

C-aşa văpaie

Ah, era ploaie cu senin

Senin cu ploaie.

Poezii de primăvară de Vasile Alecsandri 

Oaspeţii primăverii

 În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,

La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată!

E cocostârcul tainic în lume călător,

Al primăverii dulce iubit prevestitor.

 

El vine, se înalţă, în cercuri line zboară

Şi, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;

Iar copilaşii veseli, cu peptul dezgolit,

Aleargă, sar în cale-i şi-i zic: „Bine-ai sosit!”

 

În aer ciocârlia, pe casă rândunele,

Pe crengile pădurii un roi de păsărele

Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc

Şi pe deasupra bălţii nagâţii se-nvârtesc.

 

Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeaţă!

În lume-i veselie, amor, sperare, viaţă,

Şi cerul şi pământul preschimbă sărutări

Prin raze aurite şi vesele cântări!

George Toparceanu - poezii de primăvară

Rapsodii de primăvară
  I

Sus prin crângul adormit,

A trecut în taină mare,

De cu noapte, risipind

Şiruri de mărgăritare

Din panere de argint,

Stol bălai

De îngeraşi,

Cu alai

De toporaşi.

 Primăvară, cui le dai?

Primăvară, cui le laşi?

 

II

Se-nalţă abur moale din grădină.

Pe jos, pornesc furnicile la drum.

Acoperişuri veştede-n lumină

Întind spre cer ogeacuri fără fum.

 

Pe lângă garduri s-a zvântat pământul

Şi ies gândacii-Domnului pe zid.

Ferestre amorţite se deschid,

Să intre-n casă soarele şi vântul.

 

De prin balcoane

Şi coridoare

Albe tulpane

Fâlfâie-n soare.

Ies gospodinele

Iuţi ca albinele,

Părul le flutură,

Toate dau zor.

Unele mătură,

Altele scutură

Colbul din pătură

Şi din covor.

 

Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii,

Şi-a răsfirat crenguţele ca spinii

De frică să nu-i cadă la picioare,

Din creştet, vălul subţirel de floare.

 

Că s-a trezit aşa de dimineaţă

Cu ramuri albe – şi se poate spune

Că-i pentru-ntâia oară în viaţă

Când i se-ntâmplă-asemenea minune.

 

Un nor sihastru

Şi-adună-n poală

Argintul tot.

Cerul e-albastru

Ca o petală

De miozot.

 

III

Soare crud în liliac,

Zbor subţire de gândac,

Glasuri mici

De rândunici,

Viorele şi urzici…

 

Primăvară, din ce rai

Nevisat de pământeni

Vii cu mândrul tău alai

Peste crânguri şi poieni?

Pogorâtă pe pământ

În mătăsuri lungi de vânt,

Laşi în urmă, pe câmpii,

Galbeni vii

De păpădii,

Bălţi albastre şi-nsorite

De omăt topit abia,

Şi pe dealuri mucezite

Arături de catifea.

 

Şi porneşti departe-n sus

După iarna ce s-a dus,

După trena-i de ninsori

Aşternută pe colini…

Drumuri nalte de cocori,

Călăuzii cei străini,

Îţi îndreaptă an cu an

Pasul tainic şi te mint

Spre ţinutul diafan

Al câmpiilor de-argint.

Iar acolo te opreşti

Şi doar pasul tău uşor,

În omăt strălucitor,

Lasă urme viorii

De conduri împărăteşti

Peste albele stihii…

Primăvară, unde eşti?

Poezii de primăvară pentru copii

Ghiocelul 

Ghiocelu-i strop de soare 
Peste satul înghețat, 
Ghiocelu-i mângâiere, 
Anotimpul așteptat. 
El e semn de bine-n casă 
E stea sfântă de-nceput 
Și ne-mbie azi la viață 
Peste timpul ce-a trecut.

Cântec de primăvară - Ștefan Octavian Iosif 

Înfloresc grădinele, 
Ceru-i că oglindă; 
Prin livezi albinile 
Și-au pornit colindă… 

Cânta ciocârliile 
Imn de veselie; 
Fluturii cu miile 
Joacă pe câmpie. 

Joacă fete și băieți 
Hora-n bătătură – 
Ah, de ce n-am zece vieți 
Să te cant, Natură!

Efectele benefice ale poeziei asupra copiilor

Poezia nu este un lux educațional și nici un ornament cultural.

Este un instrument cognitiv, emoțional și relațional, cu efecte măsurabile asupra dezvoltării copilului.

Într-o lume grăbită să producă rezultate, poezia rămâne una dintre puținele forme de limbaj care crește copii, nu performanțe.

Iată de ce-i bine să le citim copiilor poezii, să citească și ei, și noi împreună cu ei:

1. Dezvoltarea limbajului și a competenței lingvistice

Poezia expune copilul la:

• vocabular variat,
• structuri sintactice neobișnuite,
• ritm, rimă și repetiție.

Studiile din psiholingvistică arată că expunerea timpurie la limbaj poetic accelerează:

• fluența verbală,
• înțelegerea sensurilor figurate,
• capacitatea de exprimare nuanțată.

În termeni simpli: copiii care ascultă poezie vorbesc mai bine.

2. Dezvoltarea memoriei și a atenției

Ritmul și rima activează memoria de lucru și memoria pe termen lung.
De aceea poeziile sunt mai ușor de memorat decât proza.

Exercițiul recitării:

• îmbunătățește concentrarea,
• dezvoltă secvențialitatea gândirii,
• antrenează atenția susținută.

Nu întâmplător școala a folosit poezia ca instrument cognitiv de bază.

3. Inteligență emoțională și empatie

Poezia funcționează ca spațiu sigur pentru emoții:

• copilul recunoaște stări,
• le numește,
• le trăiește prin intermediul textului, nu direct prin experiență dureroasă.

Cercetările din educația emoțională arată că poezia:

• crește empatia,
• ajută la reglarea emoțiilor,
• oferă un limbaj pentru frică, bucurie, dor, așteptare.

Exact ce copiii nu pot formula singuri.

4. Dezvoltarea gândirii simbolice și abstracte

Conform teoriei dezvoltării cognitive a lui Jean Piaget, copilul trece de la gândirea concretă la cea simbolică.

Poezia accelerează acest proces.

Metafora, personificarea, comparația:

• dezvoltă imaginația,
• antrenează interpretarea,
• pregătesc terenul pentru gândirea abstractă ulterioară.

 

5. Creativitate și flexibilitate cognitivă

Copiii expuși frecvent la poezie:

• găsesc mai multe soluții la aceeași problemă,
• fac asocieri neașteptate,
• se joacă mai liber cu ideile.

Poezia nu oferă răspunsuri fixe, ci deschide posibilități.
Asta dezvoltă flexibilitatea mentală, o competență-cheie în educația modernă.

 

6. Siguranță emoțională și relație cu adultul

Citirea poeziilor creează:

• ritual,
• predictibilitate,
• apropiere emoțională.

Poezii de primăvară scurte

Se topește bruma-n soare 

Se topeşte bruma-n soare… 
Prin grădini, 
Pe lilieci, 
Stau ciorchini 
De muguri plini, 
Crisalide verzi din care 
Scoate-n vânt corniţe reci 
Frunza verii viitoare…

Oaspeții primăverii 

În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată, 
La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată! 
E cocostârcul tainic în lume călător, 
Al primăverii dulce iubit prevestitor. 

El vine, se înalţă, în cercuri line zboară 
Şi, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară; 
Iar copilaşii veseli, cu peptul dezgolit, 
Aleargă, sar în cale-i şi-i zic: „Bine-ai sosit!” 

În aer ciocârlia, pe casă rândunele, 
Pe crengile pădurii un roi de păsărele 
Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc 
Şi pe deasupra bălţii nagâţii se-nvârtesc.

Baba Dochia, de Otilia Cazimir 

Mâţişorii
A-nflorit o păpădie!
De pe-o „bună-dimineaţă”
Pentru tine, Primăvară…
Floare la ureche
Primăvară în glumă
Se topeşte bruma-n soare
Băbuţa.

 

Dacă ai citit până la final, dacă ai avut și intonație și ritm pe versuri, cu atât mai interesant poate c-a fost pentru tine acest articol despre poeziile de primăvară.

Ne bucurăm că există poezii, că mai există poeți care să le scrie și că mai există ochi care să le caute.

Rămâi cu primăvara în suflet!