Poezii de Crăciun

Poeziile de Crăciun sunt cele mai frumoase.

Există o veselie a lor, pusă intenționat de poet doar pentru copii. Probabil că de aceea ne și plac nouă, adulților.
Poeziile de Crăciun te invită la joacă, la naivitate, la o nepăsare față de ce-i în jur în momentul ăla.
Am pus laolaltă câteva poezii de Crăciun pentru cei care le mai citesc, le caută și le dau mai departe.

Poezie de Crăciun – pentru că trebuie să credem în magie

O poezie de Crăciun bună nu trebuie să fie dulce ca o turtă dulce.

Poeziile de Crăciun conțin deseori diminutive, întrucât, așa cum am menționat, le sunt dedicate copiilor.
Dar știi că, atunci când un om mare citește poezii de Crăciun, își aduce aminte de copilărie? Și ce poate fi mai frumos.

Uite poezia „Săniuța”, poate-ți aduci aminte de nas și degete înghețate.

„Săniuța” – de George Coșbuc

Neaua peste tot s-a pus,
A venit iarna drăguța,
Hai copii, pe deal în sus
Să ne dăm cu săniuța.

Câte unul, câte doi,
Ne suim în sănioară;
Fără cai și fără boi
Săniuța fuge, zboară.

Toți sunt rumeni la obraz,
Mulți coboară și mulți suie,
Unii râd, fac mare haz,
Alții capătă cucuie.

„Scrisoare” – de Otilia Cazimir

Moş Crăciun, toţi îmi spun
Că eşti darnic şi eşti bun.
Eu îţi scriu de mai-nainte,
Că-s un băieţel cuminte,

Şi-ţi mai scriu, aşa, să ştii,
Că eu nu-ţi cer jucării,
Cum ţi-ar cere alţi copii –
Însă nu m-aş supăra
Dacă tot mi-ai da ceva!

Dacă vrei, dă-mi o plăcuţă,
Că mi-am spart-o pe cea veche,
Adă pentru pisicuţă,
Motocel roş la ureche.

Lui bunicu – o lulea,
C-a pierdut-o, sărăcuţu’…
Poate-aduci vreun os lui Cuţu?
Poate ai vreo acadea?

Lui Dănuţ cel mititel,
Care plânge-n copăiţă,
Să-i aduci un covrigel…
Noapte bună!
Niculiţă.

„Ninge” – de Otilia Cazimir

Ssst! Micuţa gerului,
Cu mânuţa îngheţată,
Bate-n poarta cerului
Şi întreabă supărată:

– Unde-s stelele de sus?
– Iaca, nu-s!
Vântul rău le-a scuturat
Şi le-mprăştie prin sat.

Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Şi coboară-ncetişor…
– Oare-a nins?

E un fulg şi-i cel dintâi
Şi aduce-n vânt ninsoare,
Drumuri albe peste văi,
Râs curat în ochii tăi,
Sănioare,
Zurgălăi…

Poezii de Crăciun scurte

Poezii scurte pentru când n-ai timp sau îi trebuie celui mic o poezie la grădi, s-o învețe repejor.

Orice poezie scurtă concentrează parcă esența unei întâmplări, a unui moment. În cazul de față: Crăciunul.
Orice e scurt ne place, pentru că economisim timp.
Așa că iată câteva poezii de Crăciun scurte, perfecte pentru copii sau pentru un mesaj de sărbători.

Sau pentru tine, pur și simplu.

„Fulgușorii”

Ninge-n zori peste oraș,
 Totul pare-un uriaș,
 Tort din frișcă, luminat —
 Crăciunul iar s-a așezat.

„Sub brad”

Sub brad, o stea s-a rătăcit,
 Un înger mic i-a zâmbit,
 Iar Moșul, obosit și bun,
 A adormit pe un parfum de Crăciun.

Versuri „Moș Crăciun, ce drag ne ești”

Ah, Moșul!

Personajul cel mai iubit și așteptat tot timpul anului.
Câte povești se țes în jurul lui, câte dileme și așteptări. Omul acesta bătrân, cu barba albă și ochii blânzi, care vine negreșit în noaptea de 24 decembrie.

Și câte povești ne lasă să scriem Moș Crăciun, nu doar cadouri.

Simbolul copilăriei, al răbdării și al genunchilor care trosnesc când te ridici de pe podea ca să cauți cadourile sub brad (la viața de adult mă refer aici).

Unele cântece de Crăciun au ceva ce nu se mai scrie azi: simplitate și bucurie ritmata. 
„Moș Crăciun, ce drag ne ești” e genul ăsta de cânte - cald, fără artificii.

A fost scris de Maria Ene, cu muzica tot de ea, și interpretat de grupul Liliput, în producția celor de la TraLaLa.
E genul de versuri care rămân în cap și-n suflet, indiferent câți ani ai.

Versuri Moș Crăciun, ce drag ne ești

Încercăm să n-adormim, urechiușele ciulim
Și-ascultăm de încotro se aude: Ho! Ho! Ho!
Încercăm să n-adormim, urechiușele ciulim
Și-ascultăm de încotro se aude: Ho! Ho! Ho!

Moș Crăciun ce drag ne ești, dintr-o lume de povești
Prin zăpezile-argintii, vii la noi cu jucării
Moș Crăciun ce drag ne ești, dintr-o lume de povești
Prin zăpezile-argintii, vii la noi cu jucării.

Nu prea știm cum te strecori, fiindcă peste ochișori
Pleoapele grăbite cad, O, dar ce e-n zori sub brad!
Nu prea știm cum te strecori, fiindcă peste ochișori
Pleoapele grăbite cad, O, dar ce e-n zori sub brad!

Moș Crăciun ce drag ne ești, dintr-o lume de povești
Prin zăpezile-argintii, vii la noi cu jucării
Moș Crăciun ce drag ne ești, dintr-o lume de povești
Prin zăpezile-argintii, vii la noi cu jucării.

Am dat întâmplător și peste o poezie în engleză: "O vizită de la Moș Nicolae" și, deși eram tentată s-o traduc, mi-am dat seama că și-ar pierde tot farmecul.
Am lăsat-o în engleză, cu rima ei cu tot.

A Visit from St. Nicholas

By Clement Clarke Moore

'Twas the night before Christmas, when all through the house
Not a creature was stirring, not even a mouse;
The stockings were hung by the chimney with care,
In hopes that St. Nicholas soon would be there;
The children were nestled all snug in their beds;
While visions of sugar-plums danced in their heads;
And mamma in her 'kerchief, and I in my cap,
Had just settled our brains for a long winter's nap,
When out on the lawn there arose such a clatter,
I sprang from my bed to see what was the matter.
Away to the window I flew like a flash,
Tore open the shutters and threw up the sash.
The moon on the breast of the new-fallen snow,
Gave a lustre of midday to objects below,
When what to my wondering eyes did appear,
But a miniature sleigh and eight tiny rein-deer,
With a little old driver so lively and quick,
I knew in a moment he must be St. Nick.
More rapid than eagles his coursers they came,
And he whistled, and shouted, and called them by name:
"Now, Dasher! now, Dancer! now Prancer and Vixen!
On, Comet! on, Cupid! on, Donder and Blitzen!
To the top of the porch! to the top of the wall!
Now dash away! dash away! dash away all!"
As leaves that before the wild hurricane fly,
When they meet with an obstacle, mount to the sky;
So up to the housetop the coursers they flew
With the sleigh full of toys, and St. Nicholas too—
And then, in a twinkling, I heard on the roof
The prancing and pawing of each little hoof.
As I drew in my head, and was turning around,
Down the chimney St. Nicholas came with a bound.
He was dressed all in fur, from his head to his foot,
And his clothes were all tarnished with ashes and soot;
A bundle of toys he had flung on his back,
And he looked like a pedler just opening his pack.
His eyes—how they twinkled! his dimples, how merry!
His cheeks were like roses, his nose like a cherry!
His droll little mouth was drawn up like a bow,
And the beard on his chin was as white as the snow;
The stump of a pipe he held tight in his teeth,
And the smoke, it encircled his head like a wreath;
He had a broad face and a little round belly
That shook when he laughed, like a bowl full of jelly.
He was chubby and plump, a right jolly old elf,
And I laughed when I saw him, in spite of myself;
A wink of his eye and a twist of his head
Soon gave me to know I had nothing to dread;
He spoke not a word, but went straight to his work,
And filled all the stockings; then turned with a jerk,
And laying his finger aside of his nose,
And giving a nod, up the chimney he rose;
He sprang to his sleigh, to his team gave a whistle,
And away they all flew like the down of a thistle.
But I heard him exclaim, ere he drove out of sight—
“Happy Christmas to all, and to all a good night!”

Să nu uiți să mai citești poezii

Este poate cea mai elegantă deprindere a noastră — să citim reflecțiile altora, scrise-n versuri.

Poezii de Crăciun, de iarnă, poezii de toamnă — oh, și câte are și toamna de oferit — pentru orice moment important… există o poezie.
Gândul meu de final pentru acest articol este un îndemn mic, către descoperire, către curiozitate.
Și poeziile vor să fie citite, la fel ca orice alt roman sau nuvelă.

Crăciun Fericit!