De la pasiune la brand: Mooz ARTelier, o poveste de succes

Orice business a fost, la început, o idee.

Și orice idee care s-a făcut afacere a prins rădăcini zdravene.

Fără firfirele, fără floricele (doar cele pictate pe tricouri), fără beteală și sclipici.

Două fete fac treabă. Simplu. 

Vrednicia e cel mai bun motor de business. Eu altul n-am găsit.

Pe Loredana am cunoscut-o întâi online, apoi față în față, când i-am vândut o rochie pe marketplace. Am devenit „prietene de Facebook”, urmarea firească a unui schimb de bulendre.

Între timp, până să ajungă ea și sora ei să facă Mooz ARTelier, nu s-a întâmplat mare lucru între noi ca oameni. Ea cu ale ei, eu cu ale mele – artiști, fiecare în colțul lui.

Până când, într-un decembrie, am comandat de la ea niște globulețe pictate. Atunci s-a reaprins legătura și am început să povestim mai mult

Ulterior, când am devenit scriitoare publicată și cartea mea a ajuns și la ea, mi-a lăsat un review extrem de sensibil și frumos (poate cel mai frumos), și uite așa ne-am reconectat, fiecare aducând un pic din lumea lui în lumea celuilalt

Loredana și Evelina pictează pe… aproape orice.

Apar la târguri, fac ateliere cu vin și culori pentru oameni mari, și ateliere fără vin pentru copii.
Loredana e harnică și îndârjită. Arată lumii pe social media că lucrul făcut de mână e durabil, are suflet și greutate imaterială.

Am rugat-o să răspundă la câteva întrebări aici, pe Sarina.ro. Sincer și fără perdea. 

Cine știe, poate cineva se lasă inspirat și prinde curaj.

Așadar, Mooz ARTelier, acum aici - cu autenticitate, cu îndrăzneală și cu nepăsare față de gura lumii slobode.

De unde a început povestea Mooz Atelier?

Ți-ai imaginat vreodată că vei ajunge să pictezi pe haine și să faci din asta un brand?

Loredana:
Povestea Mooz ARTelier a început în 2019, într-o bucătărie micuță dintr-un apartament închiriat la Piața Iancului, în care se iveau cele mai amuzante și înfocate conversații, cele mai frumoase visuri și cele mai năstrușnice idei.

Eram în vizită la sora mea, într-una dintre acele seri în care ne vedeam în formulă de patru, cu partenerii noștri cu care complotam, povesteam, mâncam musai ceva bun și născoceam câte ceva de făcut.

Ne-a venit ideea de a picta câteva tricouri pentru prietenii apropiați (poate despre contextul concret am să povestesc altădată). Am luat culori, pensule și tricouri, am postat primele tricouri pictate pe pagina mea de Facebook, iar reacțiile au fost încurajatoare de la început.

Pe măsură ce am pictat mai multe tricouri, reacțiile celor care le-au primit ne-au dat curaj să visăm mai departe și, treptat, ceea ce a început ca un hobby s-a transformat într-un drum al nostru, pe care l-am marcat cu o pagină de Facebook și un logo desenat de mine în Paint (da, Paint, ce alt soft serios să folosești la început?).

Mooz ARTelier nu a fost niciodată doar despre haine pictate, ci despre emoțiile și poveștile care se aștern pe ele și despre oamenii care le poartă.

Mi-am imaginat că vom ajunge așa departe? 

Răspunsul este nu. 

Am crescut natural, pas cu pas, cu pasiunea noastră și inspirate de oamenii din jurul nostru. Nici nu îndrăzneam să visez momentul în care ne aflăm astăzi. Pe atunci, doar simțeam nevoia de a face ceva diferit și creativ în timpul liber.

Mooz ARTelier nu a pornit ca o idee de afacere. Nu am avut un plan de business. Nici măcar nu știam ce este un plan de business, sau cum se construiește un brand.

S-a construit singur, pas cu pas, puțin mai mult cu fiecare lucru pe care am ținut să îl facem frumos, din toată inima, cu profesionalism.

Cum e să creezi împreună cu sora ta?

Vă completați, vă certați, vă inspirați? Hai, dă-ne un pic din culisele de familie.

Loredana:
Râd înfundat. Să zic, să nu zic? 

Nu prea am împărtășit din culise. Și râd din nou și decid să fiu autentică, fără perdea – mai ales în spațiul tău, Sarina, unde chiar tu ești autentică și faci să îmi vină și mie să fac asta atât de natural.

Da, ne completăm, dar ne și certăm.

A face echipă cu familia este frumos și satisfăcător, dar este chiar așa cum se vorbește - și foarte dificil, de multe ori.

Se spune că nu este recomandat și sunt de acord că, în foarte multe cazuri, poate să nu funcționeze, dacă nu există comunicare și același nivel de înțelegere de ambele părți. Se depășesc limite, apar conflicte legate de responsabilitate și autoritate, sunt greu de separat rolurile.

Dar pe noi Mooz ne-a adus „acasă”.

De când facem asta împreună, trăim cea mai frumoasă și închegată perioadă a relației noastre.

Cea mai frumoasă perioadă, presărată cu scurte momente în care pare imposibil să mai continuăm și ne spunem că nu mai facem asta împreună și că nu mai vorbim niciodată una cu cealaltă – până a doua zi, când ne trece. (Iarăși râd, pentru că îmi trec momentele acelea prin minte – absolut nebunești).

Contextul este mai larg, dar felul în care ne-am organizat este că eu mă ocup de business end-to-end, incluzând zona de ateliere, iar ea se ocupă de pictat (produsele comandate și cele ready to wear, cu care mergem la târguri).

La început pictam și eu și o mai fac și acum, din când în când, pentru anumite comenzi – de la prieteni, sau pentru care am în minte un design anume, pe care nu i-l pot transmite ei în cuvinte.

Deși îmi este dor și mi-ar fi plăcut să fac asta mai mult, timpul nu îmi mai permite. Am avut un conflict interior pe tema asta (și chiar și mai multe conflicte cu ea, pentru că de foarte multe ori am simțit că nu pot face față de una singură tuturor provocărilor din antreprenoriat), dar am înțeles și am acceptat că noi așa putem face echipă, în formula asta.

Și ce-i drept, mie îmi place antreprenoriatul. Iar ei îi place să picteze. Deci, la final de zi, facem amândouă ceea ce ne place, facem împreună și asta este un lucru minunat.

Ce pictați voi, pe ce?

Numește toate obiectele pe care le personalizați, ca să știe lumea exact pe ce poate să viseze în culori Mooz.

Loredana:
Pictăm di tăti, asta îmi place să le spun oamenilor.

Am început cu tricouri, iar acum pictăm și cămăși, geci de denim, încălțăminte, semne de carte - orice produs textil sau din piele, fie din stocul nostru de produse, fie articole vestimentare pe care ni le aduc clienții noștri.

Și de Crăciun, faimoasele noastre globulețeeee! (da, lungit intenționat, că altfel nu se simte entuziasmul).

Dacă există ceva ce nu pictăm, ori ni se comunică, ori observăm noi nevoia, și atunci învățăm, testăm și ajungem să avem un produs nou în portofoliu. 

Pentru asta aș vrea să le aduc recunoștință clienților noștri, pentru că ne-au lansat multe provocări și ne-au oferit idei valoroase.

Atelierele de pictură și vin mi se par senzaționale. Cum v-a venit ideea și ce se întâmplă, de fapt, acolo? Și, între noi fie vorba, vinul ajută creativitatea sau doar relaxarea? 

Loredana:
Trebuie să recunosc că nu noi am inventat roata.

Dar, în același timp, roata noastră e mai cu moț. Așa îmi place să cred.

Eu iubesc oamenii. Am căutat mereu contexte în care să mă înconjor de oameni și, cumva, în ceea ce mă privește, pentru mine Mooz ARTelier are mai mult de-a face cu asta decât cu pictura. Pe mine ceea ce mă mână în a nu renunța sunt oamenii.

Ăsta este un motiv pentru care am renunțat la munca într-o corporație și m-am dedicat atelierului.

Pentru că, deși acolo am avut colegi extraordinari și multe satisfacții, la final de zi impactul muncii mele era resimțit în acel business și în viețile câtorva oameni. Acum am ocazia să văd, aproape zilnic, bucuria clienților care primesc un produs pictat sau care vin la ateliere.

Le văd satisfacția când reușesc să facă tabloul lor. Este ceva fantastic de trăit.

Ca să mă întorc la răspuns: ideea atelierelor a venit natural, din intenția mea de a ajunge la cât mai mulți oameni, de a-i aduce împreună și, bineînțeles, și din dorința de a crește businessul cu activități adiacente picturii.

La un atelier de pictură pentru adulți, noi asigurăm toate materialele, artistul care ghidează pictura și vinul, desigur.

Participanții se relaxează, povestesc, pictează ghidați astfel încât să plece acasă cu propriul lor tablou.

Cea mai frumoasă parte este că atelierele sunt destinate chiar și celor care nu știu să picteze. Cei care se consideră „antitalent” au, la final, cea mai mare satisfacție, pentru că vin cu așteptările cele mai joase.

Cât despre vin: da, ajută la relaxare și la a te desprinde de gândul că „trebuie să iasă perfect”. Creativitatea, însă, vine din proces, din culori și din bucuria de a fi acolo. Vinul e mai degrabă un ingredient pentru voie bună și curaj.

Vinul nu face culorile mai frumoase, doar oamenii mai curajoși să le pună pe pânză.

Ai și ateliere pentru copii. Care sunt mai greu de „ținut în frâu”: copiii sau adulții cu un pahar de vin în mână?

Loredana:
Ambele tipuri de ateliere au farmecul lor și provocările lor.

 

La copii e nevoie de mai multă energie și răbdare, pentru că ei sunt foarte spontani și curioși (și neascultători, pe alocuri). Dar în același timp au o bucurie autentică și o creativitate extraordinară.

La adulți, atmosfera este mai relaxată, mai ales cu un pahar de vin, dar apar alte provocări - de exemplu frica de a greși sau comparațiile cu ceilalți.

Dacă mă întrebi cine e mai greu de „ținut în frâu”, aș spune că depinde de context:

• uneori copiii, pentru că sunt plini de energie;
• alteori adulții, pentru că uită greu regulile și mai ales uită să le lase deoparte ca să se bucure.

Cum te-a schimbat interacțiunea cu oamenii care poartă creațiile voastre? Primești povești, reacții, întâmplări care te-au surprins?

Loredana:
Primesc atât de mult din partea oamenilor, că indiferent dacă povestea noastră se va termina și indiferent cum se va termina, eu simt că am câștigat.

Oamenii vin către mine, către noi, cu toată inima, uneori cu povești, așa cum ai spus. Ei simt să se deschidă când ne întâlnesc la târguri și ateliere, pentru că sunt cadre relaxate, în care noi îi primim ca pe prieteni, nu ca pe clienți.

Dar auzim și o mulțime de povești o dată cu comenzile de produse personalizate.

Pentru că fiecare produs este inspirat din viața cuiva, din pasiunea cuiva, dintr-un moment frumos trăit de cineva.

Pe mine încă mă surprind reacțiile oamenilor, care uneori sunt mult mai mult decât mă aștept. Reacțiile de bucurie și recunoștință a lor pentru ceea ce facem. Sunt multe momente în care ei ne mulțumesc ca și când am făcut ceva extraordinar pentru ei.

Pe când noi ar trebui să le mulțumim, că ne sunt clienți, că ne ajută să creștem.

Au fost multe momente în care m-am simțit atât de obosită și copleșită de tot, că mă gândeam să renunț. Și fix în momentele acelea, cineva mi-a trimis un mesaj să îmi spună cât de minunat a fost cadoul pictat, sau cât de bine s-a simțit la atelier, sau a făcut un gest care să îmi dea energie și motivație să continui.

Uneori, la târguri, după ce am vândut ceva, câte cineva s-a întors cu o floare sau un mic suvenir pentru noi.

Îmi amintesc de o doamnă care a cumpărat de la noi și apoi a simțit să ne aducă, mie și Evelinei, câte un mic pandantiv de pus la gât, pentru că am făcut-o atât de fericită cu geaca și cu interacțiunea noastră. Nu ceva valoros financiar, dar ceva atât de prețios. Uneori port acel pandantiv. Mă ajută să îmi amintesc acel moment și să continui să fac totul cu iubire.

Eu sunt veșnic îndrăgostită – de oameni, de oamenii care ne trec pragul. Dar am mai zis, nu? Și cum să nu fiu eu fericită cu sentimentul ăsta de îndrăgosteală permanentă?

Ca să fiu sinceră, cred că Mooz e mai mult terapie colectivă cu pensule decât business clasic.

Dacă Mooz ARTelier ar fi o carte, ce titlu ar avea?

Loredana:
Emoții în culori.

Simplu, direct, fără introducere. Exact ca un titlu bun de carte: îl vezi și știi imediat ce urmează între pagini.

Și între noi fie vorba, e genul de titlu care prinde mai bine decât multe „manuale de business” cu 300 de pagini și zero emoție.

De ce crezi că e important ca oamenii să-și îndrepte (din nou) atenția către handmade, către obiecte unicat, și nu către tot ce e industrial și produs pe bandă rulantă?

Loredana:
Simt că oamenii caută din ce în ce mai mult autenticitatea.

Știu că sună a slogan de marketing din ăla de care s-a săturat toată lumea, dar când porți o haină pictată, porți o poveste.

Când cumperi un obiect unicat, cumperi o poveste.

E ceva anume, o bucurie care se simte în acest frumos, pe care nu pot să o explic… ea doar se simte.

Dar mai mult decât atât, a susține producătorii de handmade înseamnă a susține oamenii. Îi încurajez pe toți cei care vor să achiziționeze ceva să caute variante handmade. Și vor primi mai mult decât un produs: vor primi energia bună a acelui om care creează.

Unicatul nu vine cu instrucțiuni de spălare la 40 de grade, vine cu amintiri, emoții și, uneori, cu o pată de culoare pe care n-o găsești pe raft la mall.

Unde vă găsește lumea? Online, offline, la ateliere… dă-ne toate coordonatele. 

Loredana:
Visez să avem o locație a noastră, dar până atunci, offline ne vedem la târguri sau la atelierele cu pictură, în locațiile cu care colaborăm.

Toate evenimentele la care participăm sunt postate pe paginile noastre de social media.

Online ne găsim pe Facebook, Instagram, TikTok, LinkedIn, cu numele de Mooz ARTelier. Las mai jos și toate link-urile:

• Facebook - Mooz Artelier
• Instagram - Mooz Artelier 
• TikTok- Mooz Artelier 
• LinkedIn - Mooz Artelier

Avem și telefon: +4 0723 360 388
Și avem și mail: moozartelier@gmail.com

XOXO,
Loredana