De ce să citești "Acolo unde cântă racii"?

Acest articol nu este o recenzie.

Nu scriu recenzii clasice de cărți, pentru a-i fura cititorului luxul de a descoperi singur și șansa de a lăsa loc interpretării personale. 

Acesta este un articol în care enumăr câteva motive pentru care să o citești, fără a face nicio dezvăluire ce ar putea periclita fericirea cititorului. 

Iată pe scurt, câte ceva despre carte, dar fără a-ți fura plăcerea lecturii: 

• Delia Owens avea 69 de ani când a publicat cartea. Debut în ficțiune la o vârstă la care iti poti pierde orice speranta artistica. 
• Cartea a stat peste 180 de săptămâni în topul New York Times Bestseller. Nu doar „a trecut pe-acolo”. 
• Titlul vine dintr-o expresie din Sudul Statelor Unite:
  „to go where the crawdads sing” = locul atât de sălbatic și izolat încât nimeni nu mai ajunge acolo. Și nu, racii nu cântă. Locul unde oamenii se pierd.
• Mlaștina e inspirată direct din munca ei de biolog. Nu e poetică inventată, e observație de teren transformată în literatură.
• Reese Witherspoon a ales cartea pentru clubul ei de lectură înainte să explodeze. A mirosit hitul ca un rechin cultural.
• Personajul Kya e o combinație de: copil abandonat + femeie sălbatică + martor tăcut al unei societăți ipocrite. De asta polarizează: ori o iubești, ori te irită.

Cartea anului a fost “Acolo unde cântă racii”.

Care an, mai exact, nu aș putea ști, întrucât a acaparat merituos rafturile și site-urile de cărți mai mult de un an. 

Cartea s-a lansat în august, 2018. Încă de atunci, ne cucerește și încă se mai vorbește despre ea. 

Și iată-mă și pe mine cum scriu despre ea. 

S-a făcut apoi și film - la fel de bun, la fel de intents, cu actori care s-au potrivit cu personajele din carte, fără cusur. 

 

"Acolo unde cântă racii" s-a vândut până acum în 12 milioane de exemplare la nivel global. 

Nu este ușor să scrii o carte și nu este ușor să recomanzi cărți pe care le-ai citit și ți-au plăcut. 

Devine ca o monotonie acustică când cineva încearcă să îți toarne forțat în urechi poliloghia cititului.

Dacă mai adaugă și “trebuie neapărat să citești”, te zbârlești de-a dreptul. 

Îmi rămâne așadar loc de manevră, de scris libertin, pe blog, unde intră doar cine-i curios și interesat de ce scriu aici.

De nu-i convine curiosului, face îndărăt și nu ne mai vedem apoi. 

E simplu literar. 

Cartea Acolo unde cântă racii mi-a sărit în ochi prin căutări pe Google. Căutam cele mai bune cărți de citit anul ăsta.

Nu mai știu ce an. 

Am găsit-o, am căutat recenzii despre ea, că doar nu ne aruncăm așa spontan la cumpărat cărți de care nu știm nimic, am citit apoi despre carte doar de bine și-am cumpărat-o apoi pe loc.

Procesul prin care achiziționez cărți e foarte simplist și lipsit de strategie. 

Ce nu am citit însă despre carte au fost recenziile detaliate, texte și articole lungi, ce se întind pe pagini de blog. Nu sunt fanul recenziilor de acest fel.

Ironic, recunosc. 

Dar eu nu fac recenzii la cărți, nu înșir rânduri de impresii și opinii. Eu scriu ce mi-ar plăcea mie să găsesc atunci când caut detalii despre o carte. 

Lasă cititorul să descopere singur cartea!

Lasă-l să vadă și să simtă el emoțiile de orice fel, fără a-i perverti imaginația înainte! 

Părerea ta este subiectivă, iar o carte are atâtea interpretări câți cititori are. 

Am însă dorința de a avea pe blogul meu acest titlu - Acolo unde cântă racii - pus într-un articol. 

De ce să citești cartea, de ce să o ai în bibliotecă și de ce să vezi și filmul.

Dar toate în ordinea asta, te rog! 😀

Deși folosim deseori adjectivul frumos alăturat unei cărți - ce carte frumoasă, ce roman frumos - simt că uneori îl folosim în lipsă de altceva, de alte adjective care nu ne sunt atât de la îndemână. 

Dar, trebuie să știi că romanul mai sus menționat este un roman foarte frumos. 

Dacă ai nevoie de un imbold în legătură cu motivele pentru care să citești cartea, iată ce-am adunat eu: 

Delia Owens, autoarea romanului, s-a inspirat din comportamentul animalelor

Scriitoarea este licențiată în biologie și deține un doctorat în comportamentul animalelor. 

Și-a petrecut mai bine de douăzeci de ani din viață în Africa, studiind animalele. A fost fascinată de câte dintre ele făceau parte din acele "grupuri sociale feminine puternice." 

Aceasta i-a dat o idee:

"Am decis să scriu un roman care să exploreze cum izolarea îi afectează pe oameni, mai ales pe o femeie," a declarat pentru BookPage, "și, de asemenea, cum toate acele comportamente instinctuale pe care le vedeam în jurul meu vor influența povestea.”

Delia Owens a fost suspectă în cazul unei crime din Zambia 

Pornind de la informațiile furnizate în diferite articole pe această tema, Delia Owens este suspectă în cazul unei crime din 1995, a unui presupus braconier din Zambia.

Aceasta, împreună cu soțul său, Mark Owens, și fiul lor, Christopher Owens, au fost interogați în legătură cu acest incident.

Familia Owens a fost implicată în eforturile de combatere a braconajului în acea perioadă, cu Mark Owens coordonând patrulele în Parcul Național North Luangwa din Zambia. Crima a avut loc într-un moment de tensiune maximă în regiune, ca urmare a uciderii în masă a elefanților pentru fildeș.

Cameramanul Chris Everson, care a filmat incidentul, susține că a fost Christopher Owens cel care l-a ucis pe presupusul braconier, nu un vânător african, așa cum s-a sugerat inițial.

Delia Owens este considerată martora principală de către autoritățile zambiene, deși acestea nu cred că a fost direct implicată în omor sau în eliminarea cadavrului.

În ciuda negării implicației în incident și a pretinsei lipse de cunoștințe despre acesta, cazul rămâne nerezolvat și membrii familiei Owens sunt căutați pentru interogatorii de către autoritățile zambiene.

Anumite guri rele, și invidioase, au speculat că incidentul a inspirat povestea cărții “Acolo unde cântă racii”. 

Întrebată fiind despre caz în 2019, Delia Owens declara:

"Nu am fost implicată. ... Nu a existat niciodată un caz, nu a fost nimic ... Este dureros să apară astfel de lucruri, dar asta a trebuit să facă față și Kya, să fie insultată. ... Trebuie doar să-ți ridici sau să îți cobori capul, sau ceva de genul, trebuie să mergi înainte și să fii puternic.”

Nu este o carte “normală”

În cartea "Acolo unde cântă racii" se regăsesc și elemente neconvenționale, cum ar fi combinația de genuri - mister, bildungsroman, roman de dragoste și scrieri despre natură.

Gasim, totodată, și împletirea observațiilor științifice ale naturii cu povestea personală a protagonistului. 

De asemenea, tehnica de povestire non-liniară, cu flash-uri și sărituri în timp, conferă structurii o complexitate suplimentară, nemaiîntâlnită. 

În totalitate, în ciuda faptului că "Acolo unde cântă racii" poate să urmeze anumite tehnici de povestire convenționale, inovează și provoacă structurile narative tradiționale, ceea ce o face o lectură unică și captivantă.

Jaci Updike, directorul departamentului de vânzări al Penguin Random House, a declarat pentru The New York Times în 2019:

"Această carte a rupt toate nenorocitele de reguli. Ne place să avem o carte de comparație pentru a putea face prognoze de vânzări, dar în acest caz niciuna dintre comparații nu funcționează."

Autoarea a început cartea…cu sfârșitul 

Nu este un zvon, ci chiar însăși autoarea a confirmat acestea.

Owens a scris mai întâi finalul pentru cartea “Acolo unde cântă racii”. 

„Ideea pentru final mi-a venit brusc, așa că am început de acolo. Apoi am sărit înapoi la început și am împletit cele două linii de poveste spre final. Întrepătrunderea tuturor elementelor - personaje, indicii, pene și cochilii - a fost atât de distractivă.” 

Finalul este și partea preferată a autoarei.

Titlul cărții provine din încurajarea mamei autoarei de a explora lumea

Delia Owens era încurajată și susținută de mama ei sa exploreze pădurile de pe lângă casă și să se ducă se descopere natură singură. 

Owens avea să afle în cele din urmă că fraza nu este una literală - se referă la a te duce atât de adânc în sălbăticie, încât poți auzi lucruri pe care altfel nu le-ai putea auzi. 

“Am învățat dintr-o carte că racii nu cântă”,

a declarat în cadrul emisiunii Sunday Morning.

“Dar am învățat de la mama mea că dacă mergi suficient de departe în sălbăticie, singur, și nu este nimic altceva decât tu și natura, vei auzi cum cântă racii.” 

După interviu, căutările cuvântului "crawdad" pe Merriam-Webster au crescut cu 1200%. 

Suntem norocoși să fim contemporani cu o așa scriitoare.

Suntem și mai norocoși să putem citi o carte care împletește atât de multe genuri literare.

N-am menționat până acum, însă există un suspans fantastic în toata cartea, ce se va stinge abia în ultimele paragrafe. 

Vei vrea să știi și de aceea vei continua să citești, pentru că nu vei avea de ales. 

Ai citit cartea?

Ai văzut filmul?

Ce crezi, exagerează lumea cu fabuloasa atenție pe care i-o acordă?

Întrebări frecvente și comune despre cartea, dar și filmul Acolo unde cântă racii

Cât costă cartea Acolo unde cântă racii?

Prețul cărții Acolo unde cântă racii variază în funcție de ediție (paperback, hardcover) și de librăria de la care este achiziționată. În general, ediția tipărită se încadrează într-un interval accesibil, comparabil cu alte romane contemporane de ficțiune. Cartea este disponibilă atât în librării fizice, cât și online, unde pot apărea reduceri sau oferte promoționale periodice.

Merită să cumperi cartea Acolo unde cântă racii?

Dacă ești atras de povești despre singurătate, maturizare și relația dintre om și natură, Acolo unde cântă racii este o lectură care îmbină drama personală cu atmosfera unui thriller discret. Dincolo de firul narativ, romanul explorează teme precum abandonul, apartenența și reziliența, ceea ce îl face potrivit atât pentru cititorii de ficțiune contemporană, cât și pentru cei interesați de povești cu substrat psihologic.

Există un film după cartea Acolo unde cântă racii?

Da, romanul Acolo unde cântă racii a fost ecranizat, filmul fiind lansat în 2022. Adaptarea urmărește povestea Kyei Clark, o tânără crescută în izolare în mlaștinile din Carolina de Nord, și îmbină elemente de dramă, mister și romantism. Atmosfera vizuală încearcă să redea legătura profundă dintre personaj și natură, un aspect esențial și în carte.

Care este rezumatul cărții Acolo unde cântă racii?

Romanul spune povestea Kyei Clark, o fată abandonată de familie și crescută singură în sălbăticie, care învață să supraviețuiască în afara normelor sociale. În paralel cu maturizarea ei, comunitatea locală o privește cu suspiciune, iar moartea misterioasă a unui tânăr din oraș o transformă în principala suspectă. Cartea explorează teme precum singurătatea, prejudecata, iubirea și nevoia de apartenență.

Cum se termină Acolo unde cântă racii?

Finalul romanului aduce o perspectivă neașteptată asupra evenimentelor centrale, dezvăluind detalii care schimbă modul în care cititorul înțelege povestea Kyei și rolul ei în misterul investigat. Este un deznodământ care pune sub semnul întrebării granița dintre justiție și supraviețuire.

Credeai că am să-ți dau detaliile mot-a-mot despre finalul cărții, așa-i? Trebuie ori să citești cartea, ori să vezi filmul.

Ce păreri există despre filmul Acolo unde cântă racii?

Filmul Acolo unde cântă racii a primit păreri împărțite din partea criticilor și spectatorilor.

Cele mai frecvente reacții vizează următoarele aspecte:

Puncte apreciate de public:

• Interpretarea actriței principale este adesea menționată ca fiind convingătoare, reușind să transmită vulnerabilitatea și izolarea personajului fără excese dramatice.
• Atmosfera vizuală a filmului este unul dintre marile lui atuuri, peisajele naturale ajutând povestea să respire și să rămână aproape de tonul cărții.
• Ritmul e mai lent pe alocuri, dar se potrivește cu povestea și cu felul în care personajul principal crește și se transformă.
• Pentru cei care nu au citit cartea, filmul funcționează ca o introducere accesibilă în universul poveștii.

Critici frecvent întâlnite:

• Unii spectatori spun că filmul simplifică partea emoțională și psihologică pe care cartea o construiește mult mai atent.
• Teme precum singurătatea sau marginalizarea sunt tratate mai pe scurt decât în roman, fără aceeași profunzime.
• Povestea de dragoste e mai accentuată în film, în timp ce cartea lasă mai mult loc ambiguității morale.
• Finalul li s-a părut unora previzibil, tocmai pentru că lipsesc acele nuanțe interioare pe care romanul le dezvoltă pe larg.

În ansamblu, reacțiile publicului tind să fie mai favorabile decât cele ale criticilor, filmul fiind apreciat pentru fidelitatea atmosferei, chiar dacă nu reușește să redea integral complexitatea textului original.