„Bogdaproste” sau „bodaproste”? Cum se spune corect și de unde vine cuvântul?

Pe scurt: ambele forme sunt corecte, dar „bogdaproste” este forma principală din dicționar, în timp ce „bodaproste” este o variantă populară.

Dacă ai crescut pe lângă bunici, mai ales la țară, sunt șanse mari să fi auzit măcar o dată cuvântul acesta. De obicei, când cineva primea un colac, o farfurie cu mâncare, o lumânare sau câteva lucruri date de pomană.

Primea, mulțumea și spunea „bogdaproste”. Sau „bodaproste”, după cum îi era vorba.

Eu am fost multă vreme convinsă că este un cuvânt românesc get-beget.

Ei bine, nu chiar.

Cuvântul are rădăcini slave și o istorie de câteva secole în limba română.

Bogdaproste sau bodaproste: care este forma corectă?

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române (DEX), „bogdaproste” este forma principală, iar „bodaproste” este o variantă populară acceptată.

Așadar, nu avem de-a face cu o greșeală de pronunție care trebuie neapărat corectată.

Ambele forme sunt consemnate în dicționare.

Prin urmare, poți spune „bogdaproste” fără să greșești, dar nici bunica ce spunea „bodaproste” nu avea nevoie de lecții de gramatică.

Ce înseamnă, de fapt, „bogdaproste”?

În limba română, „bogdaproste” este o formulă de mulțumire folosită în special atunci când cineva primește ceva de pomană.

Nu este însă un simplu „mulțumesc”.

În spatele cuvântului există o referire la Dumnezeu și la iertarea păcatelor, motiv pentru care a rămas strâns legat de obiceiurile religioase și de pomenirea morților.

Să ne imaginăm o scenă obișnuită dintr-un sat românesc.

O femeie iese la poartă cu un coș de colaci și câteva lumânări. Împarte vecinilor pentru sufletul cuiva drag, care nu mai este printre cei vii.

Cel care primește spune „bogdaproste”.

Într-un singur cuvânt, avem și mulțumirea pentru darul primit, și o urare pentru sufletul celui pomenit.

Astăzi, probabil am trimite un mesaj cu „mulțumesc frumos” și trei emoticoane. Altă epocă, alte obiceiuri.

De unde provine cuvântul „bogdaproste”?

„Bogdaproste” provine din expresia bulgară „bog da prosti”, cu sensul de „Dumnezeu să ierte”.

Dacă desfacem expresia, înțelegem mai bine proveniența ei:

• Bog înseamnă „Dumnezeu”.
• Da este o particulă folosită în construcția verbală.
• Prosti provine de la verbul slav cu sensul de „a ierta”.

Expresia nu avea, așadar, sensul obișnuit de „mulțumesc pentru mâncare”, ci pe acela al unei rugăciuni sau urări de iertare.

În contextul pomenirii morților, formula putea fi înțeleasă ca „Dumnezeu să-i ierte pe cei răposați”.

În timp, românii au preluat expresia, au adaptat-o fonetic și au transformat-o într-un singur cuvânt.

Așa a ajuns „bog da prosti” să devină „bogdaproste”.

Nu este singurul cuvânt de origine slavă pe care îl folosim în română. Influența slavă asupra vocabularului nostru este veche și importantă, mai ales în domeniul religios.

De ce spun unii „bodaproste”, fără „g”?

Pentru că limba vorbită nu respectă întotdeauna forma în care un cuvânt a fost împrumutat.

În rostirea populară, grupul de consoane din „bogdaproste” s-a simplificat, rezultând varianta „bodaproste”.

Asemenea modificări fonetice sunt firești în evoluția limbilor.

Oamenii au transmis cuvântul din generație în generație, de cele mai multe ori prin viu grai, nu consultând dicționarul înainte de a împărți colacii.

De aceea, forma „bodaproste” a continuat să circule și a fost consemnată de lexicografi.

Important este că „bodaproste” nu reprezintă o greșeală gramaticală, ci o variantă populară a aceluiași cuvânt.

Ce parte de vorbire este „bogdaproste”?

Din punct de vedere gramatical, „bogdaproste” este o interjecție.

Interjecțiile sunt cuvinte care exprimă stări sufletești, reacții, îndemnuri sau formule convenționale de comunicare.

În aceeași categorie întâlnim cuvinte precum „vai”, „of”, „bravo” sau „mulțumesc”, acesta din urmă fiind însă, gramatical, o formă verbală folosită ca formulă de politețe.

„Bogdaproste” poate fi folosit și substantivat, adică având valoare de substantiv.

De exemplu:

„A primit pachetul și a spus un bogdaproste.”

În această construcție, cuvântul denumește însăși formula de mulțumire.

Câteva lucruri de reținut:

• Se scrie într-un singur cuvânt.
• Este, în primul rând, o interjecție.
• Are și utilizări substantivale.
• Accentul cade pe silaba „pros”: bogdaproste.

Nu trebuie confundat cu o expresie formată din trei cuvinte românești independente.

Ce înseamnă „de bogdaproste”?

Poate ai auzit și expresia „de bogdaproste”, folosită pentru ceva primit gratuit, de pomană sau fără vreo plată.

De exemplu:

„A primit hainele de bogdaproste.”

Sau, într-un context mai puțin religios:

„Vrea totul de bogdaproste, de parcă lumea întreagă îi este datoare.”

În această utilizare, expresia a depășit sensul religios inițial și poate avea o nuanță ironică sau depreciativă.

Cu alte cuvinte, de la pomana împărțită pentru sufletul morților am ajuns și la oamenii care vor să primească totul gratis.

Limba română are și ea simțul umorului. Uneori, destul de negru.

Ce înseamnă „ca un pui de bogdaproste”?

O altă expresie veche este „ca un pui de bogdaproste”.

Aceasta descrie o persoană, de obicei un copil, cu o înfățișare prăpădită, amărâtă sau neîngrijită.

„Stătea acolo, înfrigurat și flămând, ca un pui de bogdaproste.”

Expresia apare în dicționare și în literatura română mai veche.

Astăzi este mai rar folosită, dar merită cunoscută. Face parte din acel vocabular popular în care o singură expresie putea descrie o întreagă situație.

Nu prea era nevoie să explici cât de amărât arăta cineva. Spuneai „pui de bogdaproste” și se înțelegea.

„Bogdaproste” în literatura română

Cuvântul apare și la Ion Creangă, unul dintre scriitorii care au păstrat în operele lor numeroase expresii populare.

În poveștile lui, „bogdaproste” face parte din limbajul firesc al personajelor, alături de regionalisme, proverbe și vorbe de duh.

De altfel, nu este greu să ne imaginăm un personaj de-al lui Creangă rostind un „bodaproste” după ce primește ceva de mâncare.

Acesta este și unul dintre motivele pentru care literatura veche merită citită: găsim în ea cuvinte pe care astăzi le mai auzim, poate, doar la bunici.

Iar unele dintre ele au o istorie mult mai lungă decât am bănui.

Bogdaproste sau bodaproste: până la urmă, cum spunem?

Ambele variante sunt acceptate în limba română.

„Bogdaproste” este forma principală, recomandabilă în scrierea îngrijită, iar „bodaproste” este o variantă populară consemnată în dicționare.

Cuvântul vine dintr-o expresie slavă care înseamnă „Dumnezeu să ierte” și a rămas în limba română ca formulă de mulțumire, mai ales în obiceiurile legate de pomenirea morților.

Mi se pare interesant cum un cuvânt poate supraviețui secole întregi, chiar și atunci când oamenii care îl folosesc nu-i mai cunosc originea.

Îl aud de la părinți, care l-au auzit de la bunici, care, la rândul lor, l-au învățat de la alții.

Și uite așa, dintr-o limbă în alta și dintr-o generație în alta, „bogdaproste” a ajuns până la noi.

Cu sau fără „g”, după cum l-a învățat fiecare acasă.